• http://raducu.eu

    hac, parerea mea!

  • http://www.facebook.com/radu.i.ilie

    feisbuci

  • http://twitter.com/raducueu

    ciripitter

Previous Next

Apr 17 2011

Happy Crazy Meal

Era un banc ceva, cu o blonda care manca mult, dar de baut bea Cola Zero. Gen.

Nene, p-aici pe la ingleji, asta nu e banc. Si daca e banc, de aici se trage…

Am intrat in McDonald’s, in pauza de masa, ca sa… ce altceva, la naiba… ca sa mananc.
Tzaca-paca, ma aliniez cilivizat la coada, acolo unde am vazut eu ca nu-s dcat 3 persoane.
La celelalte cozi, buluceala. 5 persoane… 6… copii… galagie.
Da’ cum stateam eu asa, ca animalu’ rupt de foame, cu ochii pe tabela de marcaj sa vaza ochiu’ meu cat-ce-si cum, realizez ca de fapt coada la care stateam, desi era mai mica ca si numar de persoane, era ce mai… lunga. WTF?
Ma uit ma bine… cele 3 femei din fata mea faceau cat toti colegii mei de clasa din liceu, la un loc.
Hai ca se misca repede chinezoaica care serveste la casa mea si ajunge la rand tipa din fatza-mi.
Ma jur ca daca o jupuiam, faceam pantaloni de piele pentru toate trupele rock din lume.

(aici dam blogu’ pe traducere in romana)

- Buna!
- Buna ziua!
- Vreau 2 Big Mac, 2 Chees, 2 Cartofi mari si o inghetata.
- Bautura?
- Da. Si bautura!
- Vroiam sa zic… bautura? Ce fel?
- Aaaa, grohaie tipa. Diet Coke!

M-am prefacut ca am stranutat!
Caci ma pufnise rasul, dar tipa s-a intors la mine…
M-am prefacut ca am stranutat, de frica sa nu ma calce mamutu-n picioare!

Noah ca a trecut si asta. Mi-am luat eu frumos meniul Big Mac si m-am asezat strategic la o masa inaltata, ca sa cuprind cu privirea cat mai multa lume.
Imi place sa ma uit la cretinei.
Nici nu inghit bine prima imbucatura de porcarie (a se citi Big Mac), ca vad ceea ce nu credeam ca-mi va fi dat vreodata!
Neaaah! Nu pe Romica si Palade la Mc in Londra. Asta e posibil… Eu vedeam…

… o tanti pe la 55-60 de ani, cu o mare tava in fatza, pe care era o mica portie de cartofi prajiti, un mare teanc de servetele si… atat.
Lua tantista asta cate un servetel, il deschidea tacticos in palma si aseza pe el 5 (nu mai multi, nu mai putin!) cartofiori.
Ii alinia ca la carte (cred ca astia au si o scoala, ceva, unde inveti treaba asta), plia servetelul peste ei si apoi ii presa intre palme!
Sa scoata uleiu’ din ei, pasamite…
Nene… da-i presa, nu gluma! Fosta sportiva, ceva, tot era!
Ca atunci cand ii dezvelea, frateee, erau niste chestii galbene, plate, cam ca cipsurile…
Cred ca erau atat de ascutite incat puteai omori pe cineva cu ele!
Si uite asa, papa femeia cte 5 pastile d-alea din cartofi.
Culmea e ca de fiecare data cand repeta faza folosea un alt servetel, nou-noutz. Asta explica si teancul ala de servetele de pe tava…
M-am cautat de telefon, caci asa ceva nu trebuie sa ratezi. Dar… futu-i, imi lasasem telefonul la job… sad

Noah ca m-am intors la munca si am povestit unuia-altuia ce minunatii am vazut.
Cineva mi-a sugerat ca oamenii se comporta ciudat cateodata, p-aici, pentru ca traiul in Londra este foarte stresant.
Probabil…
Probabil ca si eu incep sa fiu stresat si sa par nebun in ochii altora.
Cel putin asa ma privea lumea azi, tot in Mc, ca pe un tacanit.
Ca mi-am luat sa pap 3 (trei) Happy Meal…

By raducu • de pe strada, London, Londra • 18 • Tags: , ,

Feb 16 2011

Mov-ul interzis! Si cine e Aiti?

N-am mai scris despre Rromania, desi am subiecte garla.
Voi scrie despre rromania in functie de ce dracu’ mi se intampla prin UK.
Ah, am uitat sa va spun. M-am mutat in UK…

Noah si iata-ma la aeroport.
Mama cu ochii in lacrimi ca plec, sor’mea la fel, papanashul era plans inca de acasa…
“Te iubesc“-uri la greu de la oameni pe care nu ii auzisem pana atunci spunandu-mi asta…
Stiu. E greu. E urat. Despartirile sunt dureroase…

Dar iata-ma la Security check, pe aeroportul Baneasa.
O aerogara care valoreaza doi cacati de caine. Dar care se vrea in Schengen.
Stam ca vitele la o coada infernala, intr-un aeroport mai mic pana si decat cea mai de cacat gara (auto) din Brasov…
Pupaceli, imbranceli, lacrimi.
Trec si de locul in care merg singur, lasand insotitorii in urma.
Ajung la nenea vames sau politist sau securist, ce dracu’ era, arat pasaportu’, imi stampileaza biletu’ si ma trezesc in fata Filtrului de Securitate.

- Buna ziua, zic.
- Buna ziua. Aveti laptop cu dvs.?
- Da, am.
- Scoate-l (nu ma mai respecta acum, eram fra-su, ce mortii lui de politist) si aseaza-l pe banda.
Scot laptoapa… o asez pe banda…
- Si descalta-te, zice maimuta vames/pulitist, ce ma-sa o fi fost.
Imi venea sa ii arat una de-a lui Doroftei, pe sub barbie.
- Si pune bocancii pe banda!

I-am scos si i-am pus, ce dracu’ sa fac. Da’ tot Doroftei imi juca prin minte…
Hai c-am trecut de poarta stelara. N-a bipait, ca la Carrefour.
Eram fara curea, fara ceas, descult (in mizeria aia de aeroport), si cu lucrurile vraiste, impartite in 4 (!) tavi d-alea de plastic! In 4!!
Ca nenea care scana tot scormonea dupa lucruri p-acolo si imi tot scotea treburi din rucsac.
Ba un USB stick, ba iepurashul de plush de la papanash, ba acumulatorii pe care-i luasem cu mine pentru camera foto… ba… una-alta. 4 tavi!
Pana la urma zice:

- Ce avem noi aici…?
- Huh?
- Ce e asta? E mov!
- Asa, si? E interzis mov-ul in avion? zic, fara sa ma gandesc ca nenea are, de fapt, neuronii-n concediu.
- Vad aici ceva ciudat. E mov. Scoate tot din partea din fata a rucsacului…
Ma conformez, caci cu idiotii nu e de glumit, scot tot ce aveam in buzunarul din fata al rucsacului si zic:
- OK. Am scos. Unde e mov-ul?
- In pix!!!
- In ce??
- In… pix!!
- Am inteles, se presupune ca mov = trebi ilegale, huh?
- Cam asa ceva…

Scot “pixul”, care era de fapt un pix cu USB stick incorporat, cadou de la papanash, i-l arat, il scaneaza, dupa care ma intreaba ce e…

- Cum, ce e?, zic.
- Ce este? Nu e nimic ilegal, dar asa imi arata pe scanner, zice.
- Este un pix cu stick.
- Aaaa, (in acest timp neuronii lui se intorceau din pauza de masa si bagau la sinapse), pix cu stiiick!
- Iham. Stiti, (si eu idiot, vorbeam respectuos cu maimuta care ma lua la per-tu…winking, lucrez in IT… d-aia ma toate cblurile si stick-urile si hardurile astea cu mine…
- In ce?
- In IT…
- Aaa.
Dar dupa o scurta pauza, in care probabil ca nu a gasit raspunsul corect, intreaba:
- Cine e Aiti?

Mi-am bagat si mi-am scos din ma-sa in gandul meu, i-am explicat ca Aiti este un nene caruia ii plac calculatoarele si gata.
N-am mai rezistat. Am apucat vrafu’ de laditze cu lucrurile scoase din rucsac si am plecat la o masuta, departe, sa imi reasez lucrurile… Poate era contagios, dracu’. Asa ca am ales cea mai indepartata masa cu putinta.

Acum sunt ok. Vamesii/pulitistii romani dorm. Dormi si tu. Stai linistit. EI vegheaza…

Cam asta am trait eu printre vamesii/pulitistii romani.
Ceea ce va doresc si voua!

By raducu • aventuri in rromania, politia-militia • 19 • Tags: ,

Jan 31 2011

Cacatul de mamut – isteria reporterilor

Voi nu v-ati saturat de reporterasii mioritici, care pe langa faptul ca transmit despre tot felul de treburi fara a sti exact despre ce e vorba, se avanta “in mijlocul evenimentelor”?

La inundatii, se intrec in transmisii in direct din mijlocul apei.
Cauta cel mai adanc loc posibil, isi trag pe ei salopetele impermeabile de pescari, baga un microfon in gura si gata spectacolul.

La explozii, se ung cu cenusa si ne spun cat de grava a fost explozia.

In spitale se imbraca in halate albe si isi pun masti la gura, de nu mai stii daca ce indruga ei acolo e in direct sau e playback.

Cand viscoleste sau ninge abundent, la fel. se baga pana la brau prin nameti, numa-numa sa se vada in spate zapada nebatatorita. Daca mai si dardaie de frig in momentul transmisiunii, pot pleca fericiti acasa, impacati cu gandul ca profesionalismul lor a atins grade impresionante.

Pe bune, de ce mama dracu’ trebuie sa se bage p-acolo?
Au impresia ca nu-s credibili altfel?

Eu m-am saturat de ei.
Si incep sa-mi doresc din ce in ce mai mult sa fie descoperite si alte elemente ale trecutului mamutului descoperit la Racosul de Sus.
De exemplu, sa descopere arheologii un mare cacat, apartinand mamutului.
Un munte de cacat. Ceva nemaivazut.
Cu siguranta ca voi aprecia transmisiunile reporterilor semi-analfabeti, “din mijlocul evenimentului”.
Sa vezi unu’ d-asta in cacat pana la brau, e un must see, nu?

inundatii

By raducu • de la TV • 22 • Tags:

Jan 28 2011

Cainii cu tendoane-n coada

Cand am injurat cainii de pe strada, care mai aveau un pic si imi mancau bicicleta de vie, mi-a sarit tot Facebook-ul in cap.
Cand le-am impartasit ca l-am cam strivit cu bocancii pe unul din ei, dupa ce l-am alergat si “prins” intr-un colt, la fel.

Cand m-am plans de cainele care poarta ceas elvetian la laba si latra de la 6 FIX (!) seara pana la 6 FIX (!) dimineata, mi-a sarit iar tot Facebook-ul in cap.
Cand le-am zis ca ma bucur muuult de tot ca l-au gasit zambind intr-o dimineata, mort de frig, si ca acum ma pot odihni dracului si eu noaptea, m-au injurat din nou.

Ca sunt crud, ca sunt rau, ca sunt pe dracu’, ca n-am inima, ca una-alta. Atatea tampenii incat m-am plictisit in secunda urmatoare.

Astazi, o femeie a murit.
A murit cu zile, muscata de o haita de catelusi mici si pufosi, dragalasi si zburliti. Iiiiii, manca-i-ar tata!
A murit dupa ce a mers ca omul, intr-o zona amenajata de oameni pentru oameni, si pentru care ea, ca proasta, a platit taxe catre o institutie cu sediul in Uganda, undeva. Primaria.

Dar sa lasam dracu’ discursu’ asta despre INSTITUTII pe seama Realitatii TV si Antenei 3.
Noi sa vorbim despre OM.

A murit un om.
Sariti-mi in cap, va rog!
Sariti-mi in cap pentru faptul ca vreau ca acei caini sa moara.

Luat pe messenger de o aparatoare a drepturilor (!! pfff) cainilor comunitari, am fost certat rau.
Ii spun persoanei doar atat: acum e o stire despre o femeie care a murit.
Maine poate fi ma-ta in locul ei.
De fapt, chiar asta imi doresc!
Ca sa te aud apoi cum aperi jigodiile de pe strada!

“Leziunile produse de aceste muşcături de câini, îndrăznesc să le asemuiesc cu un sindrom prin strivire, unul dintre cele mai grave leziuni în patologia traumatică. Leziunile produse prin aceste muşcături de câine interesează: tegumentele de la nivelul scalpului, membre superioare, de la umăr până la degete, membre inferioare, de la articulaţia şoldului şi până la laba piciorului. Au distrus tegumente, au distrus muşchi, tendoane, vase, nervi“, declara vineri medicul Ioan Florescu, şeful Clinicii de chirurgie plastică de la Spitalul “Bagdasar – Arseni”.

By raducu • de la TV, de pe net • 35 • Tags: ,

Dec 23 2010

Guma pasiva

De douaj’ de ani stau si rumeg la reclame la guma de mestecat.
Tineti minte reclamele de dupa ’90 la Wrigley’s Spearmint – Doublemint si Juicy Fruit?
Era un bou care trecea prin fata ecranului cu un ditamai pachetu’ de Wrigley’s, iar apoi o gagica isi indesa in gura o lama de guma, indoind-o, cum altfel, ca in reclame, perfect.

Dupa ani si ani de tortura, au schimbat placa.
Si produsul.
Acum se promoveaza “pastilele”.

Noul Orbit bla-bla-bla… si un nene pieptanat frumos de zici ca-i reclama la meshe arunca in gura-i doua pastile de guma.
Sau o tanti. Zambeste ea, asa, la camera, dupa care apuca cu gratie gex XXX doua pastile si… hap! Le baga – unde altundeva – in gura-i.

Cred ca e un complot malefic, ceva.
In fiecare reclama papa oamenii aia cate doua pastile.
De ce nu numai una?
Raspunsul il gasesc la un prieten, specializat in chimie alimentara: “doua pastile contin exact doza de substanta activa necesara efectului cautat – albire, gust, senzatie, etc – in functie de tipul produsului.”.

Foarte bine, zic.
Dar pe mine ma macina de ani buni o nelamurire, bazata pe un fapt real:
Majoritatea rumegatorilor de guma mesteca numai cate o pastila o data.
Daca substanta activa devine pasiva in cazul in care nu e dozata corect, de ce mama dracu’ nu fac astia o pastila DUBLA?

By raducu • aventuri in rromania, de ale mele • 13 • Tags: ,

Dec 22 2010

Fotografia anului 2010

Este adevarat ca nu prea am mai avut timp de fotografie.
Insa pasiunea asta ma face sa imi car peste tot camera foto, indifernt ca ies din casa 30 de minute, pana la colt sau daca merg la o intalnire. Indiferent daca merg pana la spital sau daca ies cu treaba in oras.
Azi am facut fotografia perfecta.
Fotografia anului 2010 care, sper eu, va intra intr-un top international, ceva, in urma caruia se va lasa cu premii si laude, cu expozitii si promovari.
Unei asemenea fotografii nu are sens sa-i cauti defecte, pentru ca acestea nu exista. Din start.
Perfectiunea ei duce tehnica fotografica dincolo de granitele cunoscute astazi, spargand stereotipiile contemporane si aducand un aer fresh in ceea ce inseamna compozitia si atmosfera.
Unghiul face diferenta intre o fotografie buna si una proasta a aceluiasi subiect, pe langa lumina si inspiratia momentului.
Ca sa nu va mai tin in suspans, iata fotografia si tehnica folosita la realizarea ei.

Tehnica folosita: cu capacul peste obiectiv.

Fotografia Anului 2010

By raducu • aventuri in rromania, de ale mele, fotografie © raducu • 26 • Tags: , ,

Dec 21 2010

Mihaela Radulescu – proasta parizerului

Voi ati auzit de mezelurile Elit?
Exista pe palneta asta niste mezeluri care, pe langa faptul ca le ragai cu putoare cateva ore de la ingurgitare, platesc foarte bine.
Platesc bine si reusesc sa prosteasca omul.
Uite, de exemplu, Mihaela Radulescu si Dani Otil au picat in mrejele parizerului. Sau in mrejele banilor parizerului.
Parizerul, baiat destept, le-a dat o bucata de hartie de pe care sa citeasca niste replici.
S-a dovedit pana la urma ca acestea sunt niste replici idioate. Ca si actorii de ocazie de mai sus.

- Alo? Ioane?
- Da, Vasile!
- Unde esti?
- Manac!
- Aaa, fain. Si ce faci?
- In padure!!

Vi se pare destept dialogul?
Nici mie, Raduleasca.

Pai, nene, la cate tone de parizer au vandut aia ca sa acopere gaura neagra din buzunarul Mihaelei, si la cat de figuranta si grijulie cu imaginea ei este Raduleasca, ma asteptam sa acopere si gaura neagra din capsoru-i.
Adicatelea, chiar nu exista “NU”, cand e vorba de bani?
Chiar nu putea Raduleasca sa posteze in desteapta, in loc sa pozeze intr-o motociclista complet idioata?
Nu putea sa zica “Nu accept replica asta! Schimbati-o!” ?
Mi-e greu sa cred ca nu.

By raducu • artisti tristi, aventuri in rromania, de la TV, reclame • 1 • Tags: , , ,

Dec 20 2010

Nu mai conteaza…

Uite ca m-am vazut si duminica la munca…
Sa mai zica cineva ca bugetarii nu munceste!

La ora 8 dimineata trebuia sa fiu la birou pentru a preda ceva, cuiva.
Am plecat in graba de acasa si n-am reusit sa-mi beau cafeaua.
Rezultatul? Dezastru!
Ca sa va dati seama de proportiile dezastrului am sa va spun un mic secret din tabieturile mele.

O dimineata cu Raducu:
Ma trezesc greu, abia dupa ce primesc perne-n cap, ghionturi, ciupituri si, nu in ultimul rand, amenintari. Ba ca nu mai pup ciorba, ba ca nu mai pup seri cu baietii, ba ca nu mai pup. Si atat.
Pun repede de cafeluta, dupa care ma mai arunc 5-6 minute in pat, dar la picioarele colegei, ca daca ma simte ma trezesc iar cu o scatoalca dupa ceafa.
Atipesc…
Tiuie filtru’, suna alarmele de la telefoane, urla colega.
Sar in bocanci, torn cafelutele, dupa care…
Dupa care nu ma mai deranjeaza nimeni!
Nu ma mai misc de pe scaun nici mort. ( worried Logic…)
Zac pe scaunul directorial, beau cafea si fumez ca turcu’.
20 de minute legate!
Cam asta e timpul care se scurge pana cand…
Pana cand ma trece cacarea treaba mare.
Abia dupa ce-l scot pe dracu’ – ala negru si urat – din mine ma apuc de altceva. De orice altceva.

In aceasta dimineata insa… m-am trezit tarziu si n-am avut timp de tabieturi.
Asa ca am plecat de acasa cu 2 guri de cafea la bord si fara nici o tigara la activ.
Am ajuns la birou si m-a pus dracu’ sa beau cafea si sa fumez.
Pftiu!
M-a apucat una bucata treaba mare de nu mai stiam unde e usa…
Am insfacat o mana de hartii A4 pentru a-mi construi un colac de veceu curat peste colacul de veceu murdar, am furat hartia igienica a unui coleg, am apucat din fuga cheia si lacatul si am iesit val-vartej pe usa.
Ca sa economisesc timp, n-am mai incuiat usa. Am lasat-o deschisa, tragand doar grilajul si asigurandu-l cu lacatul.

Ce tampit!
Doamneee… ce tampit!
Mi-am dat seama ca luasem cheia de la yala! De la usa! Nu de la lacat!
Adicatelea… eram cam incuiat p-afara!
Toate lucrurile mele erau inauntru!

Stateam si ma uitam ca prostu’ prin grilaj, cu gura cascata, cu hartia igienica atarnand pe pres si cu teancu’ de A4 la piept.
Bine dracu’ ca am lasat usa deschisa, imi zic. Macar se aude muzica…
Si bine ca aveam telefonul in buzunar…

Daca va scriu acum, inseamna ca am reusit sa intru in birou.

Nu mai conteaza ca am incercat in zadar sa turtesc un electrod de sudura pentru a fabrica un speraclu…
Nu mai conteaza ca mi-am invinetit degetele in incercarea asta…

Nu mai conteaza ca am cautat prin curte o bucata de sarma timp de 1 ora…
Nu mai conteaza ca n-am gasit. Daca nu aveam nevoie de o bucatica, sigur ma incurcam intr-un colac intreg…

Nu mai conteaza ca mi-a parut rau ca nu-s fata si n-am avut astfel sansa de 50% de a avea o agrafa la mine…
Nu mai conteaza ca nici cu agrafa nu faceam mare lucru…

Nu mai conteaza ca mi-am sunat subalternii sa ii intreb in ce zone locuiesc, cu gandul de a da o fuga dupa cheie…
Nu mai conteaza ca nu le-am spus de ce ii intreb, pentru a nu ma face de… lucrul acela pentru care am iesit din birou…

Nu mai conteaza ca ideea mea de a intra pe geam s-a dovedit proasta, avand in vedere ca toate geamurile erau inchise…
Nu mai conteaza ca si daca erau deschise, nu aveam cum sa intru din cauza gratiilor…

Nu mai conteaza ca am sunat-o pe doamna directoare cerandu-i voie sa sparg lacatul…
Nu mai conteaza ca directoarea a ras de mine, spunandu-mi ca i-am facut ziua frumoasa…

Nu mai conteaza ca mi-a trecut si nici macar nu m-am mai usurat…
Conteaza doar ca am spart un lacat de doua kile cu un ciocanel de cizmar!

Vreti sa stiti cat a durat pana l-am dovedit?
Nu mai conteaza…

ciocan vs. lacat

By raducu • aventuri in rromania, de ale mele • 9 • Tags: ,

Nov 23 2010

Cum mi se baga geanta-n alup←

O specie de om in plina expansiune in societatea de cacat rromaneasca o reprezinta femeile cu saci de rafie, geamantane sau cu trolere pe post de genti.

Dupa ce ca arata ca dracu’, dupa ce ca ocupa loc in spatiul carpato-danubiano-pontic, dupa ce ca nu au ce sa bage acolo dar defileaza cu ele, le mai si imping in tine.

Adicatelea… merge omul linistit pe strada si se aseaza la coada la covrigi.
Omu’ nimereste in fata unei asemenea fete.
Fata, nesimtita fiind pentru ca la ea la tara era loc berechet pe ulita, se leagana incoace si incolo, etalandu-si bucata aia de vinilin si lovind cu ea tot ce intalneste in cale: burta mea, mana, fundul, ba chiar si in testicule m-a lovit…

Ceea ce ma exaspereaza, insa, este modul in care reactioneaza aceste specimene cand simt ca geanta atinge ceva.
Se uita ca disperatele la geanta, apoi la omul care are nesimtirea sa intre in raza ei de actiune, pun mana pe ea si o protejeaza – asa cum faci impotriva hotilor de buzunare !!

M-a lovit cretina aia cu geanta de doua’j de ori… de cele mai multe ori in zona genitala.
Dupa ce, conform ritualului descris mai sus, si-a acoperit geanta cu mana, s-a uitat la mine si s-a intors, nu m-am mai abtinut:

Stai linistita. Ma doare alup← la propriu de geanta ta…

Asta-i nesimtita cu geanta. sau invers:

nesimtita cu geanta. sau invers.

By raducu • aventuri in rromania, de pe strada, tarani • 3 • Tags: , ,

Nov 15 2010

Avem o vaca – ce facem cu ea?

Vaca are un uger nesimtit.
Are si gusa.
Are si o burta sparta, care se revarsa pana in cameraman.
Are si un bot pufos, placat cu slanina de calitate.
Are si un nume – Oana Roman.

Intr-o zi s-a trezit un nene de la televizor, pe numele lui de scena Dezbracatu’, sa o intrebe pe vaca de mai sus cate ceva despre zboruri.
Vaca, pentru ca nu poseda aripi, nu se pricepe la zboruri. Desi este mare cacat de consilier de imagine la Blue-Air.

Pentru ca Vaca rumega toata ziua, pentru a-si mentine sunca la grosimi standard, nu se pricepe nici la geografie.

Pentru ca Vaca este Vaca si nu Scroafa, aceasta nu ar trebui sa grohaie. Dar o face cu placere de fiecare data cand i se apropie un microfon de orificiul aspirator de zeama si calorii amplasat strategic sub nas.

Nu am retinut exact dialogul, insa ideea este urmatoarea.
Dezbracatu’ o intreaba pe Vaca daca Blue Air zboara in si Tenerife.
Vaca, dupa ce-si inghite cei 10 litri de saliva in exces din orificiul aspirator, raspunde gen:
Momentan nu zburam spre Tenerife. Doar in Europa…

Sa mori tu!!
Si Tenerifele astea, unde e, dom’le?
Ce e cu Tenerifele? E de mancare?
E cu sos? E bune?
E multe? E niste planete?

Clar este ca Blue Air are un consilier de imagine pe post de Vaca. Nu invers.

By raducu • aventuri in rromania, de la TV • 5 • Tags: ,

1 2 3 4 5 6 7 8 »