raducu. adicatelea… eu

M-am obisnuit sa postez zilnic…
Dar prevad o perioada foarte aglomerata…
Mancarimea din buricele degetelor infometate de a tasta pe blog va fi eclipsata de mancarimea buzunarelor satule de sexul cu maruntis…

Ca orice copil, am avut si eu prieteni imaginari. De obicei prietenia aceasta se strica in jurul clasei a intaia din cauza afluxului activitatilor din viata copilului dar si din cauza aparitiei unor prieteni reali.

Ei bine, eu mi-am pastrat pana mai ieri si prietenii imaginari.
Da, stiu, de obicei copii au un singur prieten. Insa eu am ales sa am doi. Unul din ei era de o varsta cu mine (indiferent de aceasta) iar celalalt… eh, celalalt era, de fapt, o “ea”. Ca sa nu ma incurc in cazul in care noua, baietilor, ne vedea vreo idee si pentru a sti cine a avut-o, l-am numit Udar. Radu pe dos. Pe ea o strigam in fel si chip: Mami, Alina, Gagico, Dana, Printeso, Mimi, Fa, etc., in functie de discutiile pe care le aveam. Ca aveam destule, desi ea a ramas mica! Cat de mica? Pai… cam 5 anisori, asa.

Asta pana ieri. Ieri i-am omorat! Pe amandoi! Hehehe, ce satisfactie…

Motive? Ah… da. In primul rand sa incep cu Udar. Ieri mi-am dat seama ca toate dezamagirile in dragoste, toate esecurile profesionale si chiar si imaginea mea deteriorata in fata celorlalti i se “datoreaza” lui. Pftiu! Ce prost am fost ca n-am vazut mai devreme toate lucrurile astea…

Problemele au inceput la varsta cand toti baietii din anturajul meu se laudau cu numarul de fete ce le-au trecut prin pat… Cand imi venea randul sa povestesc, eu aberam. De ce? Pfff. Pai situatiunea era cam asa. Ajungeam pana in pat si nu puteam face nimic…! Udar se holba ca idiotul la mine! Il alungam, il injuram, il alergam prin camera, prin buda, pe unde ma nimeream cu fata. Nimic! El voia sa vada si basta! Uite-asa cu o fata, asa cu doua, pana la urma ma luau gagicile drept imbecil sau, mai rau, drept impotent!

Esecurile profesionale si ratarea carierei mi s-a tras de la faptul ca Udar era foarte vorbaret. Bai nene, cand incepea sa turuie, sa intrebe, sa ceara explicatii sau sa cante, nu era chip sa-l fac sa taca, dreaq! Si uite asa nu am reusit sa avansez niciodata. De cate ori eram propus pentru avansare intervenea aceeasi poveste: “Radu? Ala care vorbeste singur? L-am vazut si la Carrefour intr-o zi. Vorbea cu carnatii despre cotatiile bursiere. Ala sa conduca departamentul? Uita!”.

Pe strada, ce sa mai zic. Pana ieri am crezut ca asa e normal. Am crezut ca traiesc intr-o lume extrem de credincioasa. Am crezut ca a-ti face cruce pe strada din 5 in 5 minute e ceva normal. Ma mira pe mine ca totul se petrecea doar in zonele in care eram eu dar niciodata nu mi-am pus intrebari… Credeam ca ma nimeream eu mereu chiar in al cincilea minut din viata lor…

Cat despre ea, Gina, Pufi, Anca, Bebelusha, Diana, Marie, Proasta, etc. sau cum o fi fost, pe ea am omorat-o pentru simplul fapt ca mi-am descoperit in barba un fir de par alb. Ihi, am killarit-o pentru simplul fapt ca eu imbatranesc! Da! Eu imbatranesc iar ea ramasese micaaa-micaaa si frumoasa-pufoasa. Nesimtita dreaq.

P.S. Nu au suferit. Au murit repede. Lui (fiind imaginar) i-am spus ca am inventat un aparat (imaginar) electric de crosetat si l-am pus sa bage doua andrele (imaginare) intr-o priza (imaginara).
Ei (fiind imaginara) i-am spus ca pitbull-ul vecinului e de plus si ca i-l fac cadou (imaginar cainele, bineinteles). A muscat-o. Si ea a muscat momeala, si pitbull-ul.

P.P.S. Acum am o problema. Cainele n-a putut manca tot si a lasat o mana intreaga, asa ca trebuie sa ingrop dovada crimei. Nu stiti de unde fac rost de o lopata imaginara??

In data de 16 mai 2007 s-a hotarat infiintarea de catre doi bloggeri a unei Asociatii la nivel national care sa apere drepturile tuturor mancatorilor de muci din Rromania.

Asociatia Nationala a Mancatorilor de Muci din Rromania ( A.N.M.M.R.) va avea la conducere un Comitet Coordonator format din membri fondatori si un Comitet Executiv format din voluntari, membri ai Asociatiei.

Orice cetatean roman cu varsta peste 1 an poate deveni membru al Asociatiei. Tot ceea ce trebuie sa faca este sa dea o declaratie pe proprie raspundere din care sa reiasa ca a mancat muci cand era mic.

Membri vor fi impartiti in trei Aripi ale Asociatiei.

Aripa Moale – in care vor activa cei ce mancau muci moi, mulabili pe dantura, manevrabili cu ajutorul limbii si Aripa Tare – in care se vor regasi acei membri care despicau mucii intariti cu dintii si cei care ii refoloseau dupa aplicarea procedeului “bilutza” intre degete.

Am spus trei categorii si am prezentat doua pana acum.

Ei bine, a treia Aripa a Asociatiei se va numi Aripa Tanara (in domeniu n.a.).

Astfel, vom da posibilitatea si celor ce nu au mancat muci cand erau mici sa intre in organizatia noastra. Cum? Simplu. Departamentul Resurse Umane din cadrul Comisiei de Selectare a Mucilor (C.S.M.) va organiza la intervale regulate de timp sedinte in cadrul carora noii membri care nu au avut acest tabiet in copilarie vor avea ocazia sa manance muci – proba la alegere.

De retinut ca cei care nu detin muci in ziua sedintei nu trebuie sa dispere. Cu cateva ore inaintea sedintelor se vor colecta donatiile de la membri existenti, astfel incat toata lumea sa aiba sanse egale.

Mucii colectati vor fi de asemenea impartiti pe categorii: muci verzi, proaspeti (care nu se dezlipesc de pe deget decat cu ajutorul limbii sau a dintilor), muci negri, tari (muci acumulati peste noapte sau de catre cei ce lucreaza in medii poluate) si muci lichizi, incolori, care curg si se intind garantat (donati de catre cei mai tineri membri ai asociatiei, copii).

Pentru ca A.N.M.M.R. este abia la inceput, asteptam orice sugestii care ne-ar putea fi de folos sa punem pe picioare organizarea si functionarea organizatiei fara sa dam cu mucii-n fasole.

Later Edit

La propunerea prim-mancatoarei de muci, Onix, am onoarea, ca prim-tencuitor cu muci a danturii sa va prezint propunerile agendei primului Congres Extraordinar al A.N.M.M.R. Dezbaterile se vor axa pe:

1. Mucul in societate si de ce omul modern isi reprima in public un gest firesc de a se scobi in nas, a cauta liliacul din pestera, a-l scoate afara a se uita la el si apoi vede el ce face cu mucul. De ce sa reprimam aceste gesturi primordiale ??
2. Impactul aditivilor alimentari asupra mucilor.
3. Trasul nasului pentru a inghiti mucii pe partea cealalta (adica prin locul de comunicare dintre gura si nas). Este oare acesta un avort ??
4. Apararea dreptului de exprimare al mucilor si discriminarile la care e supus mucul zilnic.

Cred ca imi voi schimba preferintele sexuale…

Pe bune… Uite, mai acum 2 minute am dus gunoiul si mi-am dat seama ca am apucaturi anormale…
De fiecare data cand il vad pe nenea administratoru’ imi vine sa-l phoot in gura…

Sa vedeti aici concurs de imprejurari…

Asta iarna nu stiu ce naiba s-a-ntamplat ca fochistu’ s-a-mbatat!
Caldura… nu!
Am facut si eu ce face romanul cand, desi a golit dulapul si nu mai are geci pe care sa le traga pe el, tot ii e frig… Am dat drumul la aragaz!
Si uite-ma pe mine cum incalzesc casa cu 2 ochiuri date la maxim, nene. Fan Minodora, ce mai.
Asta timp de 4-5 ore…
Din cand in cand trageam o fuga pana in bucatarie sa vaza ochiu’ meu daca totul e ok.
Tot ridicand mainile spre tavan, unde se acumula aerul cald, pentru a lua pulsul situatiei, observ ceva pe dulap… Aaaa! Gata! Stiu! Imi amintesc… Nu mai stiu insa de ce dar cu 2-3 saptamani in urma am pus doua borcanele cu muraturi pe dulapul din bucatarie. Unul cu castraveciori si unul combinat – gogosari cu conopida.
Mi s-a facut pofta instantaneu!
Tzup, pe scaun, inhat borcanele, auci! Fierbinti, neica!
Hmmm. Hai ca pofta-i pofta, ce naiba! Decid ca voi consuma, de gust, din fiertura.
Numai ca… surpriza! Foarte bune muraturile! Ce de gust? Ha! Am ras tot borcanu’ cu conopida!
Incredibil de gustoase! Cel putin asa mi se par mie…
Ca sa nu ma fac de ras si sa mananc cacat povestesc aiureli, am facut un experiment ad-hoc.
Muraturi fierbinti vs. muraturi normale.

Verdictul? Il stiti deja… Calde-s mai bune!

Jucam Mahjong in prostie cand abia aparuse. Un joc care-ti ocupa mintea.
Pe calculator…
Dar aseara am jucat din nou Mahjong cu ciorapii. P-asta il joc de mult timp. Cred ca ma pot numi Tatal Mahjongului cu ciorapi.
M-am hotarat sa va spun si voua cum functioneaza si cum sa va umpleti timpul, cum sa faceti treaba si sa ganditi in acelasi timp.

Inainte de toate trebuie sa va spun ca, personal, organizez jocul asta cam la o luna. De nevoie.

Asadar iau toate perechile de ciorapi din casa si le bag in masina de spalat, fie ca-s in sertarul de curate, fie ca-s in cosul de rufe murdare. (Cu cat mai multe perechi, cu atat mai interesant e jocul. Eu am undeva la 40, dar cu putin noroc mai gasesc si de ale fetei).
Le bag la un program de fierbere.
Dupa ce le scot stoarse, le intind pe uscator. Am d-ala rabatabil, de 2 lei, cu multe tije.
Cum spuneam, le intind pe rand, la nimereala, fara sa se petreaca unul peste celalalt, pe o singura tija.
Dupa ce tija e plina, trec la urmatoarea.
Cand si cea de-a doua s-a umplut, ma intorc la prima si asez in acelasi fel in continuare si stratul al doilea.
La al doilea strat pun fiecare nou ciorap “intre” cei din primul strat.
Sa se atinga juma-juma.
Continui miscarea si incep si al treilea strat. Merge si al patrulea chiar daca uneori nu am destui ciorapi pentru a-l termina.
Acum incepe distractia. O zi intreaga imi frec mainile cu gandul la Mahjong, verificand degeaba din ora-n ora daca s-au uscat ‘au ba.

Dupa ce se usuca incepe adevaratul joc.
Trebuie sa imperechez ciorapii de deasupra, fara sa extrag din cei de dedesubt.
Unul de ici, unul de colo, hai ca s-a mai descoperit ala rosu, parca i-am vazut perechea, ba nu ca ala avea dunga verde, sa dea dracu’ daca-l vad, etc.

Super tare! N-am pierdut niciodata la jocul asta…

P.S. Tineti treaba asta secreta. Prietena mea nu stie de ce am asa spor la spalatul si stransul ciorapilor.

Sa va jucati bine!

Prietena mea ma crede un pervers.
Un pedofil.

Desi o cunosc de aproape un an, nu am reusit (sau nu am dorit) sa o determin sa faca multe lucruri kinky pe care alte fete le fac cu mine pe yahoo messenger, desi nu le “cunosc” de mai mult de 2 zile.

Imi ajung in lista tot felul de fete.
Asta n-ar fi o problema…
Dar dupa cateva cuvinte schimbate cu ele aflu ca-s minore!

Ca sa fie treaba-treaba, unele nu isi spun adevarata varsta… Trebuie sa descopar eu ca mai au de supt (a se citi “crescut”) pana la majorat.

Dupa ce o fetita mi-a aratat pe webcam cum inghite ea banana, dupa ce o alta ma tot intreba de sex & stuff si am aflat ca e minora, dupa ce o tipa de 16 ani mi-a cerut sa o deflorez pentru ca “par gentil”, dupa ce am fost amenintat de un tata rau pe mess – sa nu cumva sa mai vorbesc cu fata lui pentru ca e o curva (wtf!), dupa toate astea si multe altele am simtit nevoia unei solutii rapide care sa imi ateste faptul ca tipa cu care vorbesc nu a citit doar abecedarul la viata ei si ca visul vietii ei nu e acela de a merge singura la scoala, neinsotita de parinti.

Un prim pas l-am facut, cu o idee ce mi-a venit pe loc in timpul unei conversatii monosilabice cu o tipa.
Dar a esuat in a doua tentativa… Deh, Google rules!
Solutia a constat in intrebari de cultura generala din manualele de clasa a XII…

Prea slab testul.

Asa ca… HEEELP!

Astept solutii!

Salvati-ma.
Problema urgenta de IT.
De ceva vreme visez tot felul de chestii. Coduri HTML, efecte grafice in Photoshop, solutii pentru baze de date etc.
Problema e ca atunci cand ma trezesc si ma gandesc ca tocmai am debitat o super-idee, nu mai stiu cum am facut-o…
Asa ca tot la tutoriale si forumuri apelez.
Are cineva idee cum naiba dau Save As in vis?

Stiti ce se zice ca daca bagi un ou la microunde explodeaza violent?
Sa credeti!
Dar lucrul asta, cel putin asa credeam, se intampla din cauza tensionarii cojii oului…

Si iata-ma pe mine, Radu gospodinu’ cum, intr-un acces de lene, ma gandesc sa fac un ou ochi la microunde, ca daduse prietena comanda.
Daca n-are coaja nu-i pericol, nu?
Asa am zis si eu.
Am spart oul pe o farfurie pe care am azvarlit-o in cuptor.
Dupa 2 minute oul arata excelent.
Se albise de tot albusul si se facuse o pojghita pe galbenus.
Asa ca am deschis usa de la cuptor, am luat o furculita si am incercat galbenusul sa vad daca e moale sau tare.
Mare greseala cu intepatura galbenusului…
S-a auzit o bubuitura ca de petarda (nu glumesc!!) iar in momentul urmator eram plin, din cap pana in picioare, de resturi de ou! Si eu si jumatate din bucatarie…
Cuptorul arata ca naiba si mare mirare ca nu a patit nimic, cel putin nu vizibil, avand in vedere ca la Brainiac au aratat cum un ou poate disloca usa unui cuptor.
Asadar, NU INCERCATI ASTA ACASA! EU SUNT PROFESIONIST!

P.S. Oare omleta explodeaza??

…dar si schimbari.

Am readus pe blog tema cu care am inceput blogul in 2007…
Simpla. Sa ma reprezinte asa cum ma simt acum.

* * *

Provocari…

Acum 3 saptamani ma plimbam cu papanashul prin centrul vechi si ne holbam prin vitrine.
Ceaiuri, tablouri, haine, carti, lebada, mic mobilier…
Oops! Lebada??
Am vazut o lebada facuta din hartie!

Yay! Fuga acas’ si la tovarasu’ Gugal sa aflam mai multe!
Era vorba de o lebada origami modular, realizata din circa 500 piese!
N-am mai pierdut timpu’ si ne-am apucat, fiecare pentru el, sa facem cate una…
12 ore am indoit la triunghiurile alea de hartie.
In final… asta i-a iesit papanashului…

… si asta mi-a iesit mie…

Dar au iesit mici
Fiecare din cele 500 de piese este facuta din a 8-a parte dintr-un A4 – in cazul meu – si a 16-a parte dintr-un A4 – in cazul papanasului.
Noi am vrut sa iasa ceva mai mare…
Asa ca ne-am propus sa bagam un weekend arest la domiciliu si sa facem un lebadoi din… coli A4!
Zis si facut.
Mers Cora cumparat 2 topuri de hartie A4, suc, tigari, ciocolata etc si mers acas’ cu lebadoiu-n minte.

Am indoit la hartie de mi s-a acrit.
Dar totul pentru o cauza nobila: zambetul papanashului.
A fost chiar fain sa indoim la hartie 10 ore ca dementii.
In final a iesit un lebadoi de care sunt mandru.
El troneaza in prezent pe dulapul papanashului, alaturi de lebadutza.

Cam asta a iesit… un lebadoi IMEEEEENS!

CLICK AICI PENTRU LEBADOI
(Fotografiile sunt in ordine inversa, ca sa nu va plictisiti )

Dar adevarata provocare abia acum urmeaza…
Ne-am pus in cap sa facem un lebadoi din coli A3…

* * *

…si promovari…

Nenea IRI si-a facut, in sfarsit blog.
Puteti sa-l cititi la adresa irinelrad.eu