raducu. adicatelea… eu

Ziceam zilele trecute de coasta mea rupta de un papanash. Nene, era pe bune. Chiar mi-a rupt o coasta.
De 3 zile o am promisa. Cica data viitoare imi va rupe 3 coaste…
Nu stiu ce sa cred, dar nici nu-s curios sa aflu daca vorbeste serios. M-am saturat sa dorm pe partea dreapta. Vreau pe stanga!!
Azi am suparat o multime de oameni. Printre ei, un sufletel caruia vroiam sa-i scriu niste versuri pentru ca nu vrea sa ma imbratiseze.
Ma gandeam sa se numeasca… “Imbratisare”. In limbaj de casa se traduce bua-bua.
Numai ca neuronii mei sunt obositi si parca nu gasesc cuvintele, daramite rimele.
Ajutoooor! Salvati-ma!
Brusc imi aduc aminte si…
…ii recit incetisor, aproape in soapta:

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lăsa să-l străbată.
Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.
Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, în trecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

Imbratisare, de Nichita Stanescu