raducu. adicatelea… eu

Obişnuim să ne alintăm partenerul de viaţă într-un fel sau altul.
De la pui până la şobolanca mea, am auzit tot felul de formule de alint.
Şi eu am folosit de-a lungul timpului o grămadă.

Bă’, nu-i bine!
Treaba asta cu alintatu’ în diferite feluri nu-i bună deloc.
Te trezeşti în situaţii când, după o relaţie de ani buni cu un puiuţ, îi spui îngeraşului tău puiuţ…

Cel mai bine ar fi să folosim un singur apelativ în toate relaţiile.
La 16 ani Ana sa fie puiuţ.
La 17, Maria să fie puiuţ etc.
Chiar şi la 40 Ioana, soţie de acum, să fie puiuţ.
Ne complicăm aiurea cu apelative si diminutive ale acestora fără să luăm în calcul puterea minţii.
Unul şi bun decât o colecţie întreagă!
Am evita astfel situaţiile de căcat în care ne punem când şi dacă ne scăpăm…
Mie mi s-a întâmplat.
Probabil că din obişnuinţa momentului.
Neuronii mei au atins firele de tensiune ce alimentează memoria şi – într-un moment în care au asociat trecutul cu prezentul, sentimentele şi starea de bine – au dat comanda regretabilă către gura-mi, care a scârţâit scurt şi sec, dar cu o normalitate reflexiva: “Da, Puh.”

NOTĂ: “Puh” s-a născut în urma unei erori dintr-un SMS, fosta colegă dorind să scrie Pui.
Însă telefonul nu a ascultat-o şi nici ea n-a verificat textul, având încredere oarbă în marca Nokia, aşa cum nu poţi avea într-un om ci doar într-un căcat de telefon.

Ce e în neregulă cu “puh“?
Păi este…
Că am spus Puh când eram cu îngeraşul…
Şi mi-a rupt deja o coastă…

În puiuţii mei !

Băgăm pe fugă 5 slide-uri de fotografie erotica.

Ah, da. Plus câştigătoarea, pe care am selectat-o după o sticlă de vin.

(nu accesati linkurile daca aveti sub 18 ani!)

Fotografie erotica 1

Fotografie erotica 2

Fotografie erotica 3

Fotografie erotica 4

Fotografie erotica 5

Câştigătoarea…

Ce?? Nu merge linku’? Stiu.

Fotografia câştigătoare de azi se postează direct în direct.

Click pe fotografie pentru a o mări puţin. Fotografia…

©Radu, “proezii” (republicată)

Întuneric
Pe stradă.
Singur.
Mă-ndrept
Spre mormânt
În grabă.
Vânt.
Rece.
Ploaia
Cade.
Pe stradă
Nimeni
Nu trece.
Intru
În cimitir.
Printre cruci.
Peste tot
Miroase
A mir.
O lumânare
Se stinge
Cum viaţa
Din om
Se prelinge.
E trist aici.
Lor nu le pasă.
Aici
Nu te invită
Nimeni
La masă.
Foame?
Se poate
Să-mi fie.
Dar ce caut
Eu aici
La o oră
Atât de târzie?
Mă uit.
Oriunde.
Dar aici
Nu este
Nimeni
Care să-mi poată
Răspunde.
… Mi-am amintit.
Caut pretutindeni
Pe cineva
Cu numele meu…
… Un nimeni…

Mă văd nevoit să revin la fiecare al 5-lea post cu câte un episod din “Ce vrăji a mai facut zoso“.

La ceva timp după ce am publicat articolul ĂSTA, am comentat iar la un articol de pe blogul zeului.
Comentariul n-a apărut.
Dar a apărut o fereastră de Yahoo! messenger.
Bă’! Era zoso!

zoso: cocos
raducu: nuca?
zoso: de ce mai comentezi la mine pe blog?
raducu: de ce nu?
zoso: pai, de obicei, cand il injuri pe un om, nu mai apari la el in casa
raducu: optez pentru a nu mai bifa porcareala aia de following comments (care am vazut ca oricum nu mai exista)
raducu: am injurat eu?
zoso: a ma face spammer fara sa ma intrebi sau sa te uiti doua secunde cum actioneza pluginul ala cam injuratura e
raducu: zoso… esti baiat destept, wtf
zoso: tu nu
zoso: fii amabil si nu mai comenta la mine pe blog
zoso: am inteles, e ok sa vorbesti prostii
raducu: baneaza-ma. pana atunci ma plimb pe net pe unde doresc
zoso: dar in cazul asta imi rezerv dreptul de a-ti refuza comentariile.
raducu: te rog. e dreptul tau
zoso: succese.
raducu: same

1. zoso este prost-crescut. Probabil că 7 ani n-au fost îndeajuns pentru el ca să înveţe să salute. Cel care intră într-o încăpere – salută. Cel care se alătură unui grup existent – salută. Cel care porneşte un dialog cu o persoană ne/cunoscută – salută. În 7 ani trebuia să înveţe că salutul nu ţine seama de trafic.

2. zoso este cocalar. Bag seama din aceeaşi lipsă de salut că e un cocalar care se bazează pe faptul că dacă te ia tare ţi se face frică (căci cocalarii intimidează pentru a se impune). Sau dacă te ia EL pe mess, tu te apleci în faţa LUI şi-L saluţi respectuos, ba poate îţi mai ceri şi scuze că n-ai prevăzut că te contactează ca să-L saluţi înainte. Cocalarul intimidează. zoso doar crede că o poate face.

3. zoso este idiot. Dacă îl faci spammer fără să îl întrebi, înseamnă că îl înjuri. Probabil că dacă îl faci spammer după ce l-ai întrebat în prealabil, înseamnă că îl alinţi. Nu ştiu, dracu’ să-l ia, că eu ştiam că alta e definiţia înjurăturii în limba română. Poate că e înjurătură în limba zososiană. Şi dacă te doare fix în cur de cum funcţionează un plugin dar te doare inima numai de efectele produse de el, iar înjuri. Dar el zice că dacă te uiţi două secunde la cum acţionează pluginul, nu înjuri… Mizda pă-sii… am ameţit.

4. zoso este mincinos. Si laş. Probabil că nu ştie că orice afirmaţie fără argument e falsă. Eu i-am spus, în urma confuziei din creierul lui micuţ şi deformat***, că e băiat deştept şi asta în ideea că nu credeam că poate confunda o afirmaţie care reflectă o stare de fapt cu o înjurătură. El, pe de altă parte, mi-a zis că nu-s deştept! Nu tu argumente, nu tu apelative clare. A dat şi a “fugit”. Adică a trecut la următorul pas imbecil marca zoso.

5. zoso este incoerent. După ce mă face ne-deştept, mi se adresează cu amabilităţi. Să fiu amabil să nu-i mai comentez pe blog? Ce dracu’ e asta frate? Sau faptul că nu m-am căcat pe mine (sau pe el, după caz), când mi s-a adresat cu apelativul cocoş, a făcut să-i treacă gândurile războinice? Poate se gândea omul că o să îmi cer scuze pentru erorile de pe site-ul lui şi făcea câteva print-screen-uri să le posteze la el. Poate se râdeau şi ei pe acolo, limbiştii.

Tot e bine. Nu a căzut de tot. zoso al nostru mai are spaţiu şi timp unde să cadă. Tot e bine că nu apelează oamenii cu emo-shit-ul coae. Nu încă…

P.S. scutiţi-mă de remarcile de genul “a scris un articol anti-zoso pentru trafic“. le contracarez cu trafic stat-ul.
P.P.S. accept scuze pentru neplăcerile create, găino!

*** poate că mă înşel cu privire la creierul lui deformat…

*fotografie împrumutată de la Guaglău’ lu’ Vanghelie

Îhîm, după ce m-am gândit şi m-am răzgândit, m-am gândit iar şi am decis să participez la SuperBlog 2009, concurs adresat blogerilor, lansat de PCNews.

În afara unui RoBlogFest si a unui alt concurs de la PCNews, n-am mai participat la aşa ceva.
Dar… what the hell? De ce nu?

Mă gândeam să postez mâine, dar având în vedere că pe puncte nu pe bani, am postat azi ca să iau punctele. LOL !!

Ne vedem p-aici-p-acolo să ne războim.
Şi comentatorii de pe bloguri pot câştiga!
Zi-le Loredana!

“Banca de alimente” este un proiect ce va fi lansat în Bucureşti pe 26 septembrie, ora 21.30, în cadrul unui eveniment transmis de TVR 1: Gala Crucii Roşii Române.

Proiectul presupune colectarea de alimente neperisabile în depozitele Crucii Roşii şi distribuirea acestora către persoanele vulnerabile din Bucureşti şi alte 13 localităţi din ţară. Donatorii vor găsi la rafturile magazinelor partenere, informaţii asupra produselor neperisabile ce pot fi cumpărate şi donate. După ce vor fi achitate la casă, donatorii vor aplica pe ambalajul acestora o etichetă cu sigla Băncii de Alimente şi le vor lăsa în locuri special amenajate în incinta magazinelor. Produsele ce pot fi cumpărate sunt: alimente de bază, conserve, paste făinoase, dulciuri, băuturi non-alcoolice, dar şi hrană pentru bebeluşi.

Beneficiarii proiectului sunt persoanele cu venituri mici, familiile cu mulţi copii sau cele monoparentale, persoanele vârstnice, cu handicap sau fără adăpost aflate în baza de date a filialelor Crucii Roşii din ţară, dar şi din cea a Direcţiilor de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Distribuţia alimentelor se va face lunar, în urma efectuării unor anchete sociale de către voluntarii Crucii Roşii.

„Deşi pare incredibil, în zilele noastre există zeci de mii de persone care suferă de foame. Orice persoană, cu un simplu gest, poate să ofere un ajutor considerabil semenilor dezavantajaţi. Vă invit din nou să fiţí generoşi!”, a declarat Mihaela Geoană, preşedintele Crucii Roşii Române.

Sub slognul „Hrăniţi un vis, o lume fără foame!”, campania va debuta la TVR în seara de 26 septembrie, în cadrul Galei Crucii Roşii Române, un eveniment unde oamenii pot sa doneze bani, alimente dar şi timp. Gala prezentată de Iuliana Tudor, va aduna zeci de personalităţi autohtone care vor scoate la licitaţie obiecte persoanale. Banii strânşi în urma galei vor fi utilizaţi de către Crucea Roşie pentru susţinerea logistică a proiectului, cât şi pentru remunerarea participanţilor la proiect, din teritoriu.

Proiectul este o iniţiativă a Crucii Roşii Române susţinută de cunoscuta interpretă Margareta Pâslaru, care a preluat ideea după modelul unor proiecte similare derulate cu succes în SUA şi Canada. „Dacă muzica hrăneşte sufletul, Banca de Alimente pune pe masă nevoiaşului, pâinea cea de toate zilele”, a declarat Margareta Pâslaru, membru de onoare al Crucii Roşii Române.

Articol scris de Iulian Bobirnea.

Traficul, consumul dar şi posesia de droguri se pedepsesc în rromania cu închisoare.

Sâmbăta trecută m-am transformat dintr-un om integru într-un infractor, cât ai clipi din ochi.
Astăzi am recidivat.

Mă întorceam din Piaţa Constituţiei de la paraplegica sărbătoare a Bucureştiului şi aşteptam autobuzul.
Cu ochii în pământ, cufundat în gândurile mele.
Deodată văd pe jos un obiect care avea o formă ciudata şi cunoscută. WTF??
NU ştiu cum dracu’, dar în 0,02 secunde eram cu hârtia aia în mână.
O hârtie specială, rulată frumos, întoarsă la un capăt şi cu o bucăţică de carton răsucit în capăt.

Da! Eram în posesia unui joint.

L-am băgat în buzunar şi am uitat de el până am ajuns aproape de casă.
Ca orice copil care se respectă, am câteva ascunzători pe afară unde mai ascund ţigările şi chibritul sau prezervativele, ca să nu mi le găsească mama prin buzunare.
Aşa că am plasat jointul într-o ascunzătoare.

Am avut, cel puţin teoretic, droguri în posesie.
Am fost, deci, un infractor periculos.
Astăzi am recidivat.
Am iar ţigara în posesie.
Sunt iar un infractor.
Uraaa!

Spuneam mai sus că aveam droguri în posesie cel puţin teoretic.
Asta pentru că nu am avut curiozitatea să desfac jointul să văd ce conţine.
Marijuana?
Canabis?
Haşiş?
Sau poate doar porcării de la Spice-Shop-urile atât de blamate în ultimul timp de toţi cretinii.
Având în vedere că se fumeaza şi heroina şi cocaina, este posibil să conţină şi asta.
Nu ştiu încă.
Voi desface ţigara acum, direct în direct, cum ar spune un papanaş pe nume wawa.

(au trecut 2 minute – timp în care am fotografiat şi postat fotografia):

Wow! Arată bine.
Să-l desfacem să vedem cât de periculos este infractorul din mine.

(după alte 2 minute…):

Bă’, se pare că-s un infractor de căcat.
Vai de cariera mea, fac infractorii de ruşine.
După ce m-am uitat atent prin grămăjoara de tutun, nu am găsit mare lucru.

(imagine blurată de autor)

Marihuana sau haşiş (ciocolată) sigur nu e.
Praf de heroină/cocaină, nici urmă.
Nu ştiu cum arată ierburile alea ce se vând în spice-shopuri…

Ca să aflăm dacă suntem, totuşi, infractori, se oferă cineva să fumeze treaba asta?

Un tip a cumpărat un frigider nou pentru casa lui.
Ca să scape de cel vechi, l-a pus în faţa casei cu un carton pe el pe care scria: “E gratis. Îl vrei, ia-l acasă!“.
4 zile a stat frigiderul acolo şi nimeni nici măcar nu s-a uitat la el.
A realizat că oamenii erau prea neîncrezători în aceasta ofertă.
Aşa că a decis să schimbe textul de pe carton: “Frigider de vânzare – 100 RON“.
A doua zi cineva l-a furat!
Ei trăiesc printre noi !

Într-o zi mergeam pe plajă cu nişte prieteni când, deodată, cineva a ţipat: “Uite o pasăre moartă!”
O tanti s-a uitat în sus spre cer şi a întrebat: “Unde, unde?”
Ei trăiesc printre noi !

Când se uita la o casă de vânzare, fratele meu a întrebat-o pe agenta imobiliară în ce direcţie este nordul, explicând că nu vrea ca soarele să-l trezească în fiecare dimineaţă.
Gagica a întrebat: “Soarele rasare in nord?”
Când fratele meu i-a explicat că soarele răsare din est de ceva timp, ea a dat din cap şi a zis: “Oh, nu prea ţin pasul cu lucrurile astea!”
Ei trăiesc printre noi !

Luam prânzul într-o cafenea când, fără să vrem, am auzit-o pe o angajată că vorbea despre o arsură solară pe care a căpătat-o la sfârşitul săptămânii, când mergea spre plajă cu maşina.
A condus cu ea decapotată, dar nu credea că se va arde pentru că… era în mers.
Ei trăiesc printre noi !

O foarte bună prietenă de-a mea are un fel de cuţit în masină, care este acolo special pentru a tăia centura de siguranţă în caz că rămâne blocată în autoturism în urma unui accident
Ea îl ţine în portbagaj…
Ei trăiesc printre noi !

Umblam pe străzi cu un prieten când am văzut o femeie cu un cercel în nas, cercel de care era ataşat un lănţişor până la cercelul din ureche.
Prietenul meu m-a întrebat: “Nu se va rupe lanţul de fiecare dată când va întoarce capul?“.
A trebuit să-i explic că nasul şi urechea unei persoane rămân la aceeaşi distanţă indiferent în ce direcţie va întoarce capul…
Ei trăiesc printre noi !

Nu mi-am găsit bagajele în zona pentru bagaje din aeroport.
Aşa că am mers la biroul bagaje pierdute şi i-am spus femeii de acolo că bagajele mele nu au apărut.
Ea a zâmbit calm şi mi-a spus să nu îmi fac griji, deoarece ea este pregatită şi instruită profesional şi că sunt pe mâini bune.
“Acum, m-a întrebat ea, a ajuns avionul dumneavoastră?”
Ei trăiesc printre noi !

Pe vremea când munceam la o pizzerie am observat un bărbat care a comandat o pizza mică, la pachet.
Părea să fie singur şi pizzerul l-a întrebat dacă doreşte să taie piza în 4 sau în 6 felii.
A stat şi s-a gândit un pic inainte să răspundă: “Las-o în 4 felii. Nu îmi este aşa de foame încât să 6 felii !”
Ei trăiesc printre noi !

Da, EI trăiesc printre noi !
Din păcate, nu doar trăiesc printre noi, se şi reproduc !

*primită pe email

Ca şi în politica rromânească, unde toţi urlă cât îi ţin bojocii că toată lumea fură numai ei nu, aşa şi în online-ul rromânesc.
E unii bloggeri, dom’le, care urlă şi blamează spamerii, dar tac mâlc şi fac ce ştiu ei mai bine, că deh, ei e lideri şi tre’ să dea bine la boul de cititor – spamează.

Am comentat şi eu, ca boul de cititor, un articol-două la zoso pe blog, bifând opţiunea “anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol“.
Şi au început să curgă comentariile.
Şi mailurile.
Nimic rău, dacă notificarile s-ar fi referit la articolele unde am comentat.
Dar nu.
Mi-a umplut nenea ăsta mailul cu toate porcăriile la care nu numai că nu am comentat dar n-am citit niciodata articolele alea!

Dacă s-ar fi întâmplat la mine era spam.
La tine e o eroare in wordpress, nu-i aşa zoso?

click pentru a mări imaginea

Skol, adicătelea…

După doua săptămâni de salivat la gândul ca ling şi eu o bere, iata-mă cu una-n faţă.
Mă chinui de ceva timp să îmi permit să beau şi eu ca omul, acasă, o bere rece.
Ba întâlnirile la prima oră a dimineţii, ba intratul în casă la 11 sau chiar 12 noaptea, ba una-alta, m-au făcut să mă abţin de la consumul de alcool.
Iaca bag un Skol, chiar acum.
Join me!

* * *

Acum câteva zile înjuram bicicliştii fără să va spun de unde şi până unde am început să-i urăsc.
Săptămâna trecută, în timpul unei plimbări în doi prin Herăstrău, pe role, m-a accidentat un biciclist, pe numele lui Retardul.
Coboram o pantă, cătinel-cătinel (pentru că suntem experţi în coborârea pantelor în cur, coate sau genunchi), încercând să nu agravăm defecţiunea coccisului ei, apărută pe vremea când eu nu eram în peisaj.
Deodata Retardul îşi face apariţia în vârful pantei, începe o coborâre sinucigaşă cu viteza veveriţelor speriate, aşa cum a văzut el prin parc şi începe să strige ca un ____________ (a se completa numele) să mă dau la o parte!
Eu!
Eu?
Da, Eu!
Adicătelea eu, melcul pe role, trebuia să mă dau din calea vevriţoiului turbat, cu toate că melcu’ deţine o frână de decor iar el, animalu’ dracului, are frână pe ambele parţi ale ţevii ăleia de îi zice, la mişto, ghidon.
Bineînţeles că n-am apucat să opresc la timp… Tipul se apropia în viteză din partea stângă…
Am prevăzut, însă, pericolul şi am întins mâna stangă să atenuez cât de cât impactul care s-a dovedit unul uşor, dar resimţit în toate încheieturile de către noi, rolerii perverşi, care avem tupeul să ne dăm pe ne-pista de biciclete din parc.
Şi… contrar tuturor previziunilor la casele de pariuri, am căzut.

Urmarile?
Heh. Light…

Eu m-am ales cu o entorsă la încheietura mâinii stângi.

Ea s-a ales cu doi genunchi. Ce? Îi avea deja? Oh… reformulez. Ea s-a ales cu doi genunchi mov.

După câteva zile…
Mă bucur că a fost vorba de mâna stângă. Nu fac nimic deosebit cu ea. N-o folosesc când mănânc, nici să lucrez la computator şi nici când fac sex.

Cat desprea ea… e bine că a reuşit să evite căzătura în fund. Coccisul ei este în regulă, în curs de vindecare.
Mă bucur şi pentru ea că şi-a colorat doar genunchii… Nu face nimic deosebit cu ei…
Ca şi mine, nu-i foloseşte când mănâncă, nici la computator nu-i sunt de mare ajutor şi nici.