Din putz
April 28th, 2010 by raducu
Din putza putzul gandirii generatiei messenger, via Fuzy:
Alexa: Fata ma invitat Kata la majoratu lui`..
Ana: Ktzi ani face?..
Alexa: de unde draq vrei s jtiu ….
Category: de pe net, republicate | No Comments »
Tin sa multumesc pe aceasta cale mamei mele pentru ca nu m-a abandonat la nastere,
profesoarei de anatomie pentru ca mi-a aratat diferenta dintre sex si abal si, nu in ultimul rand,
Mihaelei - fata pe care nu o s-o uit niciodata pentru vorbele pe care mi le-a spus atunci cand mi-a pus cravata la gat si
m-a facut pionier: " Imi pare rau...! "
April 28th, 2010 by raducu
Din putza putzul gandirii generatiei messenger, via Fuzy:
Alexa: Fata ma invitat Kata la majoratu lui`..
Ana: Ktzi ani face?..
Alexa: de unde draq vrei s jtiu ….
Category: de pe net, republicate | No Comments »
April 26th, 2010 by raducu
Aberatia zilei.
Trebuie sa incerc ceva neaparat.
Ca sa nu imi ia politia numarul de la masina cand gonesc pe sosele, ma gandeam sa ii pun in fata #31#, ca sa fie numar ascuns…
Category: aberatii, republicate | No Comments »
April 20th, 2010 by raducu
Sa studiem un anunt…
Selectam angajati din sistemul bancar, fochisti si cadre medicale pentru consultanta, lucru cu publicul in Industria alimentara. Cerinte: dinamism, stapanire de sine, lucru cuu publicul.Profituri= 150-300$/luna. NU necesita experienta anterioara1Urgent! 6740134,97882007 30.
Anuntul nu este editat. Asa este scris…
In afara faptului ca al doilea numar de telefon seamana mai degraba cu un numar de chitanta, pentru ce mama dracu’ cauta astia fochisti si cadre medicale?
Oare pe ce criterii au selectat cele doua meserii?
Daca sunt inginer nu-i bine?
Fochistii au un profil psihologic care se potriveste jobului in cauza?
Oare un fochist masterand e acceptat?
Dar ajutorul de fochist?
Category: republicate | No Comments »
April 15th, 2010 by raducu
Am gasit informatii conform carora traficul de arme e mai profitabil decat traficul de droguri.
Avand in vedere ca majoritatea traficantilor sunt si consumatori, astept cu interes trecerea traficantilor de droguri catre traficul cu arme.
Abia astept sa-i vad cum trag pe nas cate un glont…
Category: aberatii, din lesa | No Comments »
April 14th, 2010 by raducu
Stiati ca magazinele Media Galaxy sunt pazite de SWAT?
Aceeasi moaca tampa am afisat-o si eu.
SWAT (Special Weapons And Tactics – Armament si Tactici Speciale) este o unitate speciala a politiei americane care se ocupa de cazurile extreme de interventie militara.
Printre altele se numara si lupta antiterorista.
Asa ca un roman care probabil a vazut prea multe firme si care a fost privat de pistoalele cu capse in copilarie, si-a denumit firma… SWAT.
Sa analizam impreuna un specimen SWAT rromanesc:
- Inaltime: cca 1,63 m;
- Greutate: cca 60 kg;
- Costumatie: salopeta intreaga albastra, centura, bocanci de strada, bereta-lipsa;
- Armament in dotare: un pix infipt in buzunarul de la piept;
- Tactici Speciale folosite: privitul piezis, butonatul monitoarelor LCD, incurcarea circulatiei in magazin si suptul maselei din 10 in 10 secunde.
Category: aventuri in rromania, firme de paza, republicate | 1 Comment »
April 10th, 2010 by raducu
Ma intreb daca animalele din china au ochii oblici…
Category: aberatii, din lesa, republicate | No Comments »
April 9th, 2010 by raducu
Am o rugaminte la cei ce il cunosc pe baiatul asta, soferul Volkswagen-ului cu numarul de inmatriculare B-146090.
Sa-i spuna cineva cum se aprind farurile la masina. Sa-i arate macar butonu, ca sunt sigur ca e destept si se descurca el, mai ales cand circula seara pe la 21:00…
Si inca ceva.
Sa-i mai explice si ca masinile alea tunate, pe care le admira el, au stopurile de frana acoperite cu o folie neagra, speciala.
Sunt sigur ca traieste cu impresia ca si-a tunat masina si e betooon.
E noroi ala, ba’!
Category: aventuri in rromania, republicate, soferi | No Comments »
April 9th, 2010 by raducu
(Din seria “daca doriti sa revedeti”…
Nu… nu “momente memorabile cu Stela si Arsinel”…
Reiau cateva posturi de pe vechiul blog…)
UPC-ul asta continua sa ma uimeasca…
Cred ca desfasoara o campanie ceva, UPC – interzis batranilor si copiilor…
Am petrecut 20 de minute in fata casieriei UPC din soseaua Oltenitei, timp in care 12 persoane in varsta si 2 copii au incercat in zadar sa intre in sediu.
Usa se deschide foarte greu!
Este si foarte grea si, pe deasupra, mecanismul care ar trebui sa tina usa inchisa este reglat aiurea.
Pe langa cei ce n-au putut sa intre in sediu si (culmea!) au plecat fara sa-si rezolve treaba, 3 sau 4 tantiste nu au reusit sa iasa decat dupa ce scroafa costumata in om, numita aici agent de paza, le-a dat o copita de ajutor.
De mentionat ca scroafa cu costum de om vedea ca oamenii aia nu reusesc cu nici un chip sa deschida usa de acces catre Marele UPeCeu cu servicii de VeCeu, dar nu facea nimic decat pentru cei ce ieseau…
– Pai, ba’, pensionarilor! Ce va trebuie voua Descopery si eMTVi? A? Iar daca deja aveti, las’ ca o zi de intarziere inseamna penalizari. Asta e de bine pentru agentii de paza. Salariu’ lor de unde sa-l dea UPeCeu’?
Nu-i asa, scroafo?
Category: UPC, aventuri in rromania, firme de paza | No Comments »
April 3rd, 2010 by raducu
guest post scris de : ***
Cand te desparti din vina ta, incerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, iti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti.
Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa intelegi ce s-a intamplat.
Iei povestea de la capat, pas cu pas, si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.
La fel se intampla si atunci cand te desparti de tara ta.
Dezamagit, inselat, manios, indurerat.
Nu ti-e usor s-o lasi.
Tara si mama nu ti le alegi.
Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti răspunsul: ce s-a intamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc?
Romaniei i-a disparut rostul.
E o tara fara rost, in orice sens vreti voi.
O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si inselatorii care nu duc nicaieri.
Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta.
Batranii…
Romania ii batjocoreste cu sadism de 20 de ani.
Ii tine in foame si in frig.
Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni.
Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat.
Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri.
Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi.
O fonoteca vie de experienta si intelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste.
Fara batrani nu exista familie.
Fara batrani nu exista viitor.
Pamantul…
Care pamant?
Cine mai e legat de pamant in tara aia?
Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el?
Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intitulează “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt incurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel.
Foarte inteligent.
Daca se intampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile “prietene”.
La noi chestia asta se numeste “agricultura de subzistenta” si lui tanti Europa nu-i place.
Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghitza pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot
intelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare.
Sa dispara!
Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum.
Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau in stare sa-l munceasca.
Nu stiu ce inseamna pamantul, cata liniste si cata putere iti da, ce povesti iti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri.
I-au urat intotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba in sufertas.
Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale.
Pe toti astia, care au neamul ingropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.
Credinta…
O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt.
Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de imbracat, greu de dat jos, care trebuie impaturit intr-un fel anume si pus la loc in lada de zestre impreuna cu busuioc, smirna si flori de camp.
Pus bine, ca poate il va mai purta cineva.
Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, in schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit.
Se poarta la nunti, botezuri si inmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea Eroilor Revolutiei.
Se accesorizeaza cu cruci facute in graba si cu un “Tatal nostru” spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil.
“Scuze, parinte, e urgent.”
Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri.
Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el.
Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o.
Bisericile se inmultesc, credinciosii se imputineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada.
Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita.
Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani.
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici.
Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.
Suna-ti bunicii, pune o samanta intr-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.
Sa traiesti.
O zi faina sa ai!
Cu stima,
–
Pax vobiscum
*** Material luat de pe mail. Nu cunosc autorul… Daca ma poate ajuta cineva, ii postez si numele…
Category: de pe net, guest post | 1 Comment »