raducu. adicatelea… eu

Pai, hai sa va zic o cale prin care sa dai in mintea copiilor, in cazul in care unii nu au descoperit si modalitatea asta.

Ma roaga sor’mea zilele trecute sa o ajut cu contul meu la ebay. Dorea sa ii cumpere Biancai, printesei ei, o jucarie interactiva.
Tin sa precizez ca Bianca este un copil foarte inteligent care pune in cur cap un copil de clasa a doua. Din vorbe. Din gesturi. Din ce vreti voi.

Cum spuneam, am ajutat-o sa ii cumpere nebunia aia de jucarie. Este vorba de Furby.
Nenicaaaa… eu am mai vazut Furbys, dar asta acum cativa ani…
Sa vezi ce a evoluat nebunia asta de jucarie!
Inainte doar se gudura la mangaiat, dormea, manca si tzipa ca nebuna.
Acum nu, nene. Acum te asculta, canta, rade, primeste comenzi, se supara, vorbeste cu tine si se joaca cu tine, ba chiar iti recunoaste vocea si iti zice pe nume dupa un timp etc…

Vine coletul – vine si sor’mea sa isi ia in primire aparatul de tortura.

Iti dai seama ca nu au trecut 2 minute de cand a ajuns la ea acasa si ma ia pe mess:

Andra: auzi fra? nu face nimic!
Radu: trebuie sa faca… vezi ce scrie in carte.
Andra: am facut tot ce zicea si nimic…
Radu: da-mi documentul cu instructiunile aici, pe mess

Dupa un timp…:

Radu: intoarce-l cu capul in jos!
Andra: cu capul in jos???
Radu: da So. fa asa. nu pateste nimic
Andra: a inceput sa zica ceva!
Radu: ok. descurca-te mai departe spor.
Andra: ms. si tie

Trece un timp – in care casc si eu ochii la documentul ce-mi prezinta jucaria in detaliu.
De unde aflu ca Furby asta vorbeste pe limba Furbysh !!
Nah ca nici nu apuc sa ma gandesc la consecintele invatarii de catre un copil a unei limbi inexistente si ma ia pe mess, cine crezi? So…

Andra: auzi? ce inseamna DOH-BOH?
Radu: a??
Andra: nu stiu ce inseamna DOH-BOH – DOH-BOH si in timp ce zice asta clipeste si misca ciocul
Radu: aaaaa, zici de furby… naiba stie. vezi ca ai dictionar acolo pe CD

Hai ca a elucidat misterul pana la urma de vreme ce nu m-a mai BUZZ-uit.
Ha? Ce ziceam? ca nu m-a mai BUZZ-uit? Pfff…

Andra: BUZZ!!
Andra: ma ingrijoreaza…
Radu: de ce? are defecte, ceva?
Andra: ii e foame prea des…
Radu:

Valeeeeu! Gata! Am clacat! M-a facut cu nervii!

Ii spun sa isi ia notite despre ce ii e neclar si o scot din ceatza cand ma intorc, ca trebuie sa plec. Prevedeam liniste.

Cireasa de pe tort a venit cand am incercat eu, de data asta, sa ii transmit ceva URGENT pe mess.
Nu raspundea…
BUZZ!
Nimic.
BUZZ!
Nimic…
Hai ca intr-un tarziu imi raspunde. Raspunsul nu-l mai comentez…:

Andra: ok. ramane asa. si scuze ca am intarziat cu raspunsul dar n-am auzit buzul. am boxele inchise ca sa nu-l trezesc pe Furby ca doarme…

WTF!!!

Tot in metrou am aflat ca Roxana e roscata.
Si ca i-a dat papucii lui Alex.
Ca ii place Holograf.
Si ca lucreaza pana tarziu, asa ca n-are timp, de obicei.
Ca n-are masina.
Si ca vineri se intalneste cu el.
El este imbecilul de la care am aflat toate astea si se constituie intr-un taranoi autentic, vorbind urland la telefon ca disperatul, numai-numai si-o face remarcat noul lui super-telefon.
WOW!

Pe vremea mea era profa de romana, de mate, de desen, de chimie etc.
Lumea s-a schimbat.
Dovada ca in metrou o tipa ii zice alteia: “Da, fata. asa mi-a zis profa de poluare!“.
Ma intreb ce preda femeia aia…
Bine, ea poate sa tina si cursuri de poluare fonica si sa invete taranii veniti la studii in Bucuresti cum sa dea manelele la maxim…

Am vazut-o pe Marina Voica la televizor.
Invitata intr-o emisiune cu ocazia lansarii unui dublu-CD.
Dar nu despre asta e vorba…

Pun pariu ca femeia asta cu pielea creatza ca pruna uscata si slaba – dar slaaaaaba! – foloseste pentru transport curentul de aer de la metrou.
Dar nici despre asta nu e vorba… Marina Voica traieste in Romania de mai bine de 40 de ani. La Breaza. Are o casuta acolo. Are si usa la casuta. Presupun ca are si ferestre…
Nici despre asta nu e vorba aici…

Desi traieste de atatia ani in tara asta nu este in stare sa vorbeste romaneste.
Iata cateva fragmente din ce i-a debitat restul de creier pe care-l mai are neatins de senilitate: “…nu-l mai tin minte poezia…” , “…acest complexe…” , “…n-am certat cu nimeni…” , “…nascuta pe ses…” etc.
Dupa ultima faza prezentata am renuntat sa mai notez.
M-am multumit sa cred ca a vrut sa spuna ca a fost nascuta pe sest.
Ati ghicit. Nici despre asta nu e vorba aici…

Jurnalul National – editia online – ne-o prezinta pe Marina ca fiind omul zilei.
Dar, deh, e greu sa-ti misti curul si sa faci un pic de researching in cautarea de informatii pe care sa le prezinti pe ditamai site-ul.
Astfel, un paduche redactor de p-acolo, de la Jurnal, isi lanseaza degetul cu care de obicei se scarpina-n nas, face doua clickuri pe net si se trezeste pe wikipedia.
Tzaca-paca ia de acolo cu copy/paste ce scrie despre Marina Voica, retuseaza un pic sa nu se prinda paduchele-sef redactorul-sef si scuipa o stire pe site.

Frumos… Jurnalism profesionist.
La mai mare, domnilor!

M-a lasat masca Chupi de la Mandinga. Nu ma intrebati nimic despre Mandinga ca nu stiu. Stiu doar ca “Chupi este bateristul trupei“.
Intr-o interventie televizata i s-a cerut parerea despre fotbal. Ce o sa faca echipa X in meciul din seara asta?
Bineinteles ca perla scoasa de el poate fi pusa pe seama oboselii generale de care sufera sau, mai simplu, pe seama faptului ca e un retard desavarsit.

Intrebarea moderatorului: Ce o sa faca echipa X in meciul din seara asta?
Chupi: Eu zic ca daca dam doua goluri peste ei, castigam!

Ei, na! Pe bune?
Nu degeaba este bateristul trupei. Probabil consuma numai baterii de vin…

L-am vazut pe tristul de Traistariu intr-o emisiune a carei nume nu l-as da aici nici daca m-ar plati.
Era bronzat! WTF !
Stiam ca omu’ vrea sa-si faca o casa care se invarte dupa soare… Trag concluzia ori ca omu’ frecventeaza solarul, ori ca a reusit sa-si ia terenul pentru casa dar n-a apucat sa ridice peretii si acoperisul. Asa se explica expunerea la soare…
Dar stai! Care soare pe prafu’ asta?
Aici imi permit sa arunc cu presupuneri. Daca se invarte dupa soare, ce face casa noaptea? Logic, o ia la fuga dupa soare!
Asadar este foarte posibil ca omu’ sa fi ajuns prin Bahamas&Co intr-o noapte, fara sa-si dea seama…

Am observat ca oamenii de la Zepter au facut ceva treaba cu Fondul de Pensii. Dar acum au trecut la ceea ce se pricep ei mai bine. La oale.
Ma intreb daca si-a facut careva formele pentru pensia obligatorie la ei.
Cum l-au convins? I-au promis o batranete plina de ibrice si oale sub presiune?
Daca e asa, atunci era fain sa avem si Fondul de Pensii Nescafe 3in1, Fondul de Pensii NISSAN sau, de ce nu, KENT-4 Fond de Pensii.

Personajul ala animat din reclama Strepsils are un ochi shui.
Ochiul ii iese din cap, nene!
Asta a remarcat si nepoata mea care nu mai vrea sa auda de medicamentul minune care iti transforma freza de strung din gat in miere.
Speriat de reactia ei m-am uitat si eu la reclama cu pricina si am observat ceva ce ea nu a remarcat: daca personajul isi schimba directia in care priveste ii sare celalalt ochi!
Cred ca i se trage de la consumul excesiv de Strepsils…

Jucam Mahjong in prostie cand abia aparuse. Un joc care-ti ocupa mintea.
Pe calculator…
Dar aseara am jucat din nou Mahjong cu ciorapii. P-asta il joc de mult timp. Cred ca ma pot numi Tatal Mahjongului cu ciorapi.
M-am hotarat sa va spun si voua cum functioneaza si cum sa va umpleti timpul, cum sa faceti treaba si sa ganditi in acelasi timp.

Inainte de toate trebuie sa va spun ca, personal, organizez jocul asta cam la o luna. De nevoie.

Asadar iau toate perechile de ciorapi din casa si le bag in masina de spalat, fie ca-s in sertarul de curate, fie ca-s in cosul de rufe murdare. (Cu cat mai multe perechi, cu atat mai interesant e jocul. Eu am undeva la 40, dar cu putin noroc mai gasesc si de ale fetei).
Le bag la un program de fierbere.
Dupa ce le scot stoarse, le intind pe uscator. Am d-ala rabatabil, de 2 lei, cu multe tije.
Cum spuneam, le intind pe rand, la nimereala, fara sa se petreaca unul peste celalalt, pe o singura tija.
Dupa ce tija e plina, trec la urmatoarea.
Cand si cea de-a doua s-a umplut, ma intorc la prima si asez in acelasi fel in continuare si stratul al doilea.
La al doilea strat pun fiecare nou ciorap “intre” cei din primul strat.
Sa se atinga juma-juma.
Continui miscarea si incep si al treilea strat. Merge si al patrulea chiar daca uneori nu am destui ciorapi pentru a-l termina.
Acum incepe distractia. O zi intreaga imi frec mainile cu gandul la Mahjong, verificand degeaba din ora-n ora daca s-au uscat ‘au ba.

Dupa ce se usuca incepe adevaratul joc.
Trebuie sa imperechez ciorapii de deasupra, fara sa extrag din cei de dedesubt.
Unul de ici, unul de colo, hai ca s-a mai descoperit ala rosu, parca i-am vazut perechea, ba nu ca ala avea dunga verde, sa dea dracu’ daca-l vad, etc.

Super tare! N-am pierdut niciodata la jocul asta…

P.S. Tineti treaba asta secreta. Prietena mea nu stie de ce am asa spor la spalatul si stransul ciorapilor.

Sa va jucati bine!

Am aflat reteta magica a unui cocktail de fructe!
Pentru ca nici macar omul ce il comandase nu stia de existenta lui (wtf!) mi-am permis sa il denumesc eu cum vreau.
Astfel, i-am zis “Dishcloth” – Spalator de vase, si consta in amestecarea unei jumatati de pahar de suc de portocale cu… wtf… apa !!!

Ca sa raman la subiect, am aflat de la Marius cum se face cocktailul “Alaska“. Se toarna apa plata peste paharul plin de gheata!