raducu. adicatelea… eu

aventuri in rromania – cu neuronii-n lesa

Am salvat-o sau am omorât-o?

August 8th, 2009 by raducu

Era o povestioară despre o vrăbiuţă care ciugulea liniştită nişte firimituri de pe jos. La un moment dat ajunge în apropierea unei vaci care, exact când vrăbiuţa ciugulea undeva în spatele ei, se balegă direct pe ea. Speriată, ea începe să ciripească disperată. Atrasă de larmă, apare o pisică. Ea scoate vrăbiuţa din bălegar, o scutură puţin, o sterge bine de nişte iarbă, iar după ce se asigură că este curată, o mănâncă.

Morala ar fi: nu toată lumea care te bagă în căcat îţi vrea răul; nu toată lumea care te scoate din căcat îţi vrea binele; şi dacă te trezeşti în căcat, măcar taci din gură.

* * *

Apropos de vrăbiuţe, ieri am salvat una.
Mă întorceam acasă când, exact la uşa de la intrare în bloc, o vrăbiuţă dădea disperată din aripioare, încercând în zadar să-şi ia zborul. M-a alergat şi m-a întins puţin până să reuşesc să pun mâna pe ea.
Am luat-o, am cercetat-o, am constatat că are o rană urâtă la un picioruş, aşa că am decis s-o duc urgent la veterinar. Asta în speranţa că o vor îngriji şi că o vor ţine ei acolo până când va putea zbura. Pe dracu’!
Am terminat programul, nu e nici un doctor la cabinet, însă cu un sfat te pot ajuta, mi-a zis un nene asistent. Ceea ce are la picioruş este ceva normal la vrăbiuţe, a continuat el, puii fiind ciupiţi frecvent de către masculi, atunci când sunt hrăniţi. Iar de zburat nu zboară pentru că este pui, nu din cauza “infecţiei” de la picioruş. Tot ceea ce poţi face acum este să îl duci acasă – noi nu-l putem ţine aici – şi să-l hrăneşti cu mălai şi cu pâine înmuiată în apă. Preţ de câteva zile va trebui să-l laşi liber prin casă pentru a exersa mişcările aripioarelor. Într-o bună zi o să vezi că va zbura…
N-am mai apucat să o vad vie…
A murit până dimineaţă…
A murit din cauza efortului depus pentru a se elibera din colivia pe care i-am improvizat-o…
Dacă la început mă gândeam că am salvat-o, acum am ajuns să mă întreb dacă nu cumva intenţia mea de a salva un sufleţel a omorât-o…
Dacă, totuşi, nu o mâncau pisicile?
Dacă trăia?
Nu am avut inima să o fotografiez moartă…

colivie

This entry was posted on Saturday, August 8th, 2009 at 9:02 PM and is filed under de ale mele. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

5 responses about “Am salvat-o sau am omorât-o?”

  1. ZuZu said:

    Nu tu ai omorât`o. Ştiu ca ai intenţii bune .. dar aşa a fost să fie. O să mai găseşti şi altele. :)

  2. anca said:

    dragul de tine sti care zic eu ca e morala?
    intentia scuza urmarile nu stiu daca ma fac inteleasa dar sufletul e bun si asa si intenta
    bravo tie
    xxx

  3. Aurora said:

    Nu e vina ta.
    Tot murea, tu doar i-ai indulcit putin existenta.
    Imi vine in minte stirea de weekendul asta de la tv cand un copil a murit in mare dupa ce vineri fusese salvat de catre salvamari. I-au prelungit putin existenta salvandu-l, atat. Cat este de tragic, atat este de adevarat.
    Traim exact atat cat trebuie si indiferent ce faceam, daca cineva nu vrea, nu putem fenta soarta.
    La urma urmei, suntem toti niste suflete in diverse chipuri, om, animal, taratoare sau pasare si toti avem aceeasi soarta.
    E trist…

  4. raducu said:

    mi-a spus cineva că… nu numai ca am omorât-o ci că am şi chinuit-o… ca să-l citez…: “o pisică o omora mai repede, nu o chinuia atât”… :-s :(

  5. eu said:

    Si eu “salvam” cate un pui la tara..ii dadeam de mancare separat de ceilalti , fiind mai neputincios pana se apleca nu mai era nic de ciugulit.. si-l purtam in tricou si-i suflam in cioc, in ochi, in pene.. pe urma il fugaream ca sa-i ajunga pe ceilalti ..ca poate prinde vant , da’ fiecare pas era o tortura pentru el ..si in cateva zile ori il curatzam eu ori soarta .. da’ n’aveam timp sa ma gandesc tare mult , ca intr’un colt de curte zaream alt pui cu aripile in jos si ciocu’ plecat care trebuia salvat!!..uneori mai traia cate unu’..
    Ai avut intentii bune si e nasol ca s-a terminat asa…O sa o pateasca asistentu’ daca a spus povesti, in iad “forever” ciupit de picioruse.

Leave a Reply