raducu. adicatelea… eu

Cine credeti ca alerga aseara, de manca pamantul, prin spatele blocului?
Ihi! Eu! Si mai aveam la subrat si un caine!

Phiii, ce face canalul Descopery din om!
Imaginati-va un nebun chel, imbracat cu pantaloni scurti si tricou (la ora 22:00) si cu slapi in picioare, alergand bezmetic de la un capat la celalalt al strazii, strigand atat cat putea, din toti rarunchii: “Baaa! Chiang! Ho! Ba! Il… huh… chempe! Chem pe! Gichician! Jackie! Chan! Ba! Huo!”

Ca ieseau scantei din slapii mei, no problemo.
Dar ii ieseau si ochii din orbite catelusei mele nevinovate.
Catelusa pe care o tineam cat mai strans cu putinta la subrat si care acompania sunetul pasilor mei cu o combinatie de latrato-schelalaito-sughitz.
Jesus!

Motivul?

Mi-am scos catelusa la plimbarica pe motiv de caca, iar in capatul strazii, inainte de a apuca sa fac stanga-mprejur, “aud cu coada urechii” o discutie intre doi cetateni, intr-o limba romana mai mult decat stalcita. Calcata in picioare….
Zicea unu’: “Creatza, creatza. chiar si doua mai mic. Macar sa ajunga un saptaman. Ban. Mult. Nu conteaza. Pe loc. Merge si negre. Stiu multe in cartier. Uite…”

Bai, frate. Dupa ce a zis “uite” n-am mai auzit ce a spus cetateanul, ca eram deja la 20 metri departare fizic si la 20 km spiritual, ocupat cu doborarea recordurilor personale la viteza.

Acum:
1. Da! Era Chinezoi!
2. Ma gandesc ca n-am facut bine c-am fugit… Poate nu vorbea de caini !