raducu. adicatelea… eu

Zilele trecute mi-am luat buletinu’ cu mine si am dat o fuga pana la castraveciorii vecini.
La Bulgari.
Ce naiba a fost in mintea mea nu stiu… ca am pierdut o gramada de timp in Romania II.

Primul lucru care este de zis este ca am trecut granita cu un cadavru in portbagaj si cu 2 plase din care iesea prazu’ (din ala bun, de se baga in tigari, dar lumea proasta ii zice marihuana) fara sa ne intrebe nimeni daca plasele apartin cadavrului sau daca mortu’ are buletin.

O plictisealaaaaa…! O plictiseala in vamaaaaa…!
Ne-a intrebat nenea vamesu’ daca avem acte, daca suntem doi in masina (orice om normal putea sa jure ca 1+1=2) si unde mergem.
I-am zis ca in Ruse si ne-a lasat in pace, cu mana intinsa, ca n-a catadicsit sa se uite pe buletine.
Ce dracu’ sa vada? Daca am votat?

Trecem peste faptul ca taxa de pod se plateste si la noi si la ei.

Cineva mi-a spus ca daca vreau sa ma descurc in Ruse, un Sibiu de-al lor, avem nevoie de GPS…
Am crezut ca glumeste.
Nu glumea.

Am trecut de centrul orasului fara sa ne dam seama…
Nu este deosebit. Singurul lucru care iti arata ca esti in centru este trotuarul. Nou. Drept. Cu ceafa groasa. Auci… asta nu.
Cu siguranta ca nenea Videanu s-a inspirat de la ei cu schimbatul bordurilor. Sau ei de la noi… (?)

Traficul era infiorator, cam ca la noi, numai ca X5-urile si mertzanele pe care le-am intalnit in Giurgiu se deghizasera in Dacii 1100 (!), Moskvich-uri si Lazi.

Pentru ca n-am dat nicidecum de centru si ne-am trezit inapoi, pe drumul spre vama, am apelat la mila unui vanzator. In engleza:

- Salut, vorbesti engleza?
- Ta-ta-ta, djfhjghdxsxe-ta-ta-ta. Gcjajhc-ta-ta-ta hcjhachjcb-ta-ta-ta!

Mi-a zis de mama, imi spun in sinea mea.
Cand colo… il chemase pe altu’… Se apropie un alt vanzator, mai tanar.
Urmeaza dialogul cu el in engleza:

- Salut, ce pot ajuta?
- Aaaa, vorbesti engleza! Slava Domnului!
- Da.
- As vrea sa stiu cum ajung pe strada Borisova.
- Strada Borisova? Nu… Nu am!
- ???
- Nu am. Pare rau.
- Nu vreau sa o cumpar… de la tine. Vreau sa ajung in centru.
- Aaaa, centru. Borisova strada?
- Da, te rog. Sau macar sa ajung in centrul orasului.
- Pai… aaa… pai… aaa… pai… aaa…
- Asa, si apoi…?
- Pai… aaa… a lua autobuz ycwaygcfchs-ta-ta-ta.
- Nuuu. Nu iau autobuzul… sunt cu masina…
- Aaaa, nu stiu masina…

Vaaai! Sa moara Becali ma-sa ca am pierdut 2 minute din viata cu tipu’ asta.
Noroc cu un client al magazinului care, vazandu-l pe vanzator ca se screme atat l-a intrebat in limba aia a lor ce mama dracului vreau.
Si… hai ca s-a oferit sa ne scoata el din rahat.
Cica sa conducem dupa el, ca merge in centru.
Zis si facut.

La un moment dat am ramas intepeniti in trafic pe bulevardul Balgaria.
Toti.
Cateva sute de masini.
Atunci am realizat ca si bulgarii scuipa. Si injura.
Si se uita la filme americane prea mult, de lovesc in volan cu asa patima…
Toti latrau si ta-ta-tuiau in jurul nostru si au inceput sa dea cu spatele ca sa iasa pe o strada laturalnica…
Am dat si noi cu spatele, am iesit pe strada laturalnica si ne-am trezit ca ceva-ceva am gresit.
Era o fundatura…
Asa ca ne-am intors, ghidati de GPS-ul din creier, pe strada blocata care devenise intre timp libera.

Romanii se plang ca asteapta 10-20 minute si nu vine autobuzul, pentru ca apoi sa apara 2-3 unul dupa altul?
Uite aici (vezi video) spirit de turma…
10 trolee unul dupa altul. Pe numaratelea!
Daca la noi se zice ca soferii joaca table la capat de linie si de-aia vin pe perechi, astia ce joaca oare?
Lapte-gros? Fotbal? V-ati ascunselea?

Va las sa urmariti filmul si ne revedem data viitoare-ta-ta-ta.

Later Edit – contrar parerilor unora, acolo nu este capat de linie! Am intrebat…