raducu. adicatelea… eu

Am fost intrebat “unde mi-am pierdut virginitatea“.
O sa raspund scurt si la obiect.
Nu mi-am pierdut-o…
Mi-a fost furata!
Eu am crezut ca tipa aia vrea sa o ajut sa se scarpine.
Ca cica o manca.
In cur.

*Imi aduc aminte si acum numele ei, pentru ca o strigau baietii din 5 in 5 minute.
O chema Curvo.

Interviu pentru angajare la unul din cei mai mari dealeri auto din Bucuresti, daca nu si din tara: Automobile Bavaria – Baneasa

- Buna ziua.
- ‘Neata!
- Ce experienta aveti?
- Pai… am lucrat in vama.
- Am inteles. Si ce faceati acolo?
- Faceam tot ce tine de documentele vamale.
- Puteti sa exemplificati?
- Da… Luam documentele, ma uitam pe ele, vedeam daca sunt in regula, apoi le duceam la contabilitate.
- Si… altceva?
- Da. Mai luam si alt document, ma uitam pe el, vedeam daca este in regula, apoi il duceam la contabilitate.
- Si… altceva? Adica… ce mai faceati in afara de asta?
- Pai erau multe… Asa ca mai luam un document, ma uitam peste el sa vad daca este OK si apoi ma duceam cu el la contabilitate…
- Eu va intrebam daca in afara de acest lucru, pe care l-am inteles foarte bine…
- Nu. In afara de a lua documentele si a le verifica, nu mai faceam nimic dupa ce le duceam la contabilitate…
-

Aici intra in scena o alta gagica* de la Resurse Umane, vazand ca, cel mai probabil, colega ei ori va face un mare atac cerebral ori isi va infige pixul direct in ochi… -ul candidatei:

- Inainte de vama… ati mai lucrat undeva?
- Da…
- Da ?? Eu am întrebat doar asa… sa va salvez de la o moarte sigura… In C.V. nu scrie…
- Eh, am lucrat la frati-miu din cand in cand… Cand mai avea nevoie… Dar fara acte…
- Am inteles… Si ce ati lucrat?
- Pai are un CET.
- Poftim ??
- Are un CET si mai lucram asa, cateodata…
- Un CET?
- Da… Un CET din-ala cu webcamuri.

Tot biroul intr-un glas:

- Aaa, un chat… !!!
- Da… dar nu va ganditi la prostii… eu doar le mai supravegheam pe fete…

*gagica – in acea firma, gagicile au 130 kg.

P.S. Taranca nu a luat postul, evident…
Nici nu a fost chemata la second-chance-interview.
Inca mai asteapta sa fie contactata de angajator.
Pe CET…

Ca orice copil, am avut si eu prieteni imaginari. De obicei prietenia aceasta se strica in jurul clasei a intaia din cauza afluxului activitatilor din viata copilului dar si din cauza aparitiei unor prieteni reali.

Ei bine, eu mi-am pastrat pana mai ieri si prietenii imaginari.
Da, stiu, de obicei copii au un singur prieten. Insa eu am ales sa am doi. Unul din ei era de o varsta cu mine (indiferent de aceasta) iar celalalt… eh, celalalt era, de fapt, o “ea”. Ca sa nu ma incurc in cazul in care noua, baietilor, ne vedea vreo idee si pentru a sti cine a avut-o, l-am numit Udar. Radu pe dos. Pe ea o strigam in fel si chip: Mami, Alina, Gagico, Dana, Printeso, Mimi, Fa, etc., in functie de discutiile pe care le aveam. Ca aveam destule, desi ea a ramas mica! Cat de mica? Pai… cam 5 anisori, asa.

Asta pana ieri. Ieri i-am omorat! Pe amandoi! Hehehe, ce satisfactie…

Motive? Ah… da. In primul rand sa incep cu Udar. Ieri mi-am dat seama ca toate dezamagirile in dragoste, toate esecurile profesionale si chiar si imaginea mea deteriorata in fata celorlalti i se “datoreaza” lui. Pftiu! Ce prost am fost ca n-am vazut mai devreme toate lucrurile astea…

Problemele au inceput la varsta cand toti baietii din anturajul meu se laudau cu numarul de fete ce le-au trecut prin pat… Cand imi venea randul sa povestesc, eu aberam. De ce? Pfff. Pai situatiunea era cam asa. Ajungeam pana in pat si nu puteam face nimic…! Udar se holba ca idiotul la mine! Il alungam, il injuram, il alergam prin camera, prin buda, pe unde ma nimeream cu fata. Nimic! El voia sa vada si basta! Uite-asa cu o fata, asa cu doua, pana la urma ma luau gagicile drept imbecil sau, mai rau, drept impotent!

Esecurile profesionale si ratarea carierei mi s-a tras de la faptul ca Udar era foarte vorbaret. Bai nene, cand incepea sa turuie, sa intrebe, sa ceara explicatii sau sa cante, nu era chip sa-l fac sa taca, dreaq! Si uite asa nu am reusit sa avansez niciodata. De cate ori eram propus pentru avansare intervenea aceeasi poveste: “Radu? Ala care vorbeste singur? L-am vazut si la Carrefour intr-o zi. Vorbea cu carnatii despre cotatiile bursiere. Ala sa conduca departamentul? Uita!”.

Pe strada, ce sa mai zic. Pana ieri am crezut ca asa e normal. Am crezut ca traiesc intr-o lume extrem de credincioasa. Am crezut ca a-ti face cruce pe strada din 5 in 5 minute e ceva normal. Ma mira pe mine ca totul se petrecea doar in zonele in care eram eu dar niciodata nu mi-am pus intrebari… Credeam ca ma nimeream eu mereu chiar in al cincilea minut din viata lor…

Cat despre ea, Gina, Pufi, Anca, Bebelusha, Diana, Marie, Proasta, etc. sau cum o fi fost, pe ea am omorat-o pentru simplul fapt ca mi-am descoperit in barba un fir de par alb. Ihi, am killarit-o pentru simplul fapt ca eu imbatranesc! Da! Eu imbatranesc iar ea ramasese micaaa-micaaa si frumoasa-pufoasa. Nesimtita dreaq.

P.S. Nu au suferit. Au murit repede. Lui (fiind imaginar) i-am spus ca am inventat un aparat (imaginar) electric de crosetat si l-am pus sa bage doua andrele (imaginare) intr-o priza (imaginara).
Ei (fiind imaginara) i-am spus ca pitbull-ul vecinului e de plus si ca i-l fac cadou (imaginar cainele, bineinteles). A muscat-o. Si ea a muscat momeala, si pitbull-ul.

P.P.S. Acum am o problema. Cainele n-a putut manca tot si a lasat o mana intreaga, asa ca trebuie sa ingrop dovada crimei. Nu stiti de unde fac rost de o lopata imaginara??

M-am apucat sa cotrobai prin debara in toate cutiutele mele cu amintiri, in cautarea colectiei de obiecte gasite in paine.
Am reusit astfel sa despachetez 41 de cutiute si sa le pun la loc.
Am reusit sa enervez pe toata lumea din jur.
Dar am reusit sa gasesc majoritatea pieselor grele din colectie.

Iata ca mai sunt 257 de zile, 4 ore, 37 de minute si 11 secunde si se vor implini 15 ani de cand am inceput sa colectionez prostiile astea, gasite in alimentul aflat pe primul loc in clasamentele oficiale, sau ne, in ceea ce priveste “cele mai consumate alimente de catre romani”: painea.

Din categoria “pana” va prezint un fir de ata rosu, un fir de ata verde cu urme de ceara, o bucata de hartie de caiet “dictando”, o folie de la un pachet de tigari si o bucata de… litza.
Da, da, litza. Din aia de se folosea la sigurantele electrice.

Urmeaza categoria “cocos” din care amintesc aici doar 4 piese mai valoroase: un capat de cablu subtire (gasit la 10 ani dupa litza, deci fara nici o legatura intre ele), o za de lantisor de culoare dubioasa, un capac de bere Aurora si un nasture mic, alb.

La categoria “grea” exponatele sunt urmatoarele: o mana zdravana de fire de rafie (probabil de la sacii de faina, ca in Romania faina nu se cerne), un smoc de par, un smoc de par si… un smoc de par.
Neah, nu e o greseala. Sunt 3 (trei) smocuri de par diferite.
Unul pare chiar de om! E vopsit, frumos, prezenta, stil, ce mai, iar un altul pare de origine animala. Aduce cu culoarea lui Garfield, asa.
Al treilea nu e prea mare asa ca nu-mi dau seama daca e din barba cuiva sau de la subrat. Nuuu, nu e carliontzat, ca m-am gandit si la asta.

Si, in sfarsit, ultima categorie.
Daca va asteptati sa fie categoria “super-grea”, va inselati.
Categoria asta e aparte asa ca am denumit-o “insectar”. E cea mai cool.
La descoperirea unor noi talente din categorie tragi cea mai tare partida de ras, de plans, de borat si de injurat.

Dar sa va prezint insectarul.
Aici, in dreapta puteti vedea cu ochiul liber cel mai subtire si mai finut bulan de paianjen. Lucrat la sala si fara varice. Din pacate nu s-a putut recupera decat prezentul obiect expus. Nu se stie nici in ziua de azi daca paianjenul a fost acolo in intregime sau nu. Cert este ca cercetarile nu au mai continuat de 8 ani incoace din lipsa de fonduri. Proba (mostra) de cacat a surorii mele (caci ea papase painea) se afla si azi in posesia altui colectionar tembel, pastrata intr-o categorie speciala.
Sa revenim la tur.
Ceea ce vedeti chiar in fata dvs. este o musca extrem de mare pentru specia ei (latin. Musca domestica). Este de apreciat faptul ca este intreaga pentru ca a fost ratata de doua ori de lama cutitului, fiind extrasa dintr-o felie nu tocmai groasa.
Pe partea dreapta puteti vedea o sumedenie de membre si parti componente ale insectelor. Sa trecem peste ele (ca in reclama aia cu agentu’ imobiliar grabit) ca sa ne oprim la piesa de rezistenta a colectiei.

Doamneloooor sii domniloooorr! Am placerea sa va prezit… cablul cu par!
Ihi, cablul cu par este ceva extraordinar. 3 ani la rand am crezut ca este o tehnologie extraterestra sau un prototip pierdut sau aruncat intentionat in malaxor, pentru a preveni furtul inventiei. Spionajul industrial a fost intotdeauna eficient.
Dar, nu! Dupa 3 ani, dupa cum spuneam, mi-am dat seama ca ceea ce detin in punguta este, nici mai mult nici mai putin, o… coada de soarece!
Asadar, s-a dus dracului ideea de a vinde prototipul cablului cu par.
Va dati seama ce bani as fi scos de la investitori… Sa atarni tu cablurile pe stalpi si sa nu-ti faci griji ca le e frig… Phiii!

P.S. M-am hotarat sa nu mai mananc paine traditionala.
Odata cu inaintarea in varsta nu ma mai tine inima la shocuri.
Asa ca am dat-o pe lipie.
Buna, dom’le, buna rau!
Sansele sa gasesc obiecte de dimensiuni mari scad.
E adevarat ca pot manca zilnic scuipat sau pisat copt din cauza unui angajat nervos ca nu i se platesc orele suplimentare, dar imi asum riscul…
Nimic nu e sigur.
Dar decat un sobolan infectat sau o Calliphora Vomitoria (musca hoiturilor), mai bine o flegma sanatoasa!

Reusita saptamana…
Altfel decat ultimele doua.
Asta pentru ca vecinul meu a catadicsit sa vina acasa.
Normal ca nimeni nu intelege nimic din ce spun… asa ca voi detalia putin.

Vecinul meu are o boala de piele. E arab.
Si mai are ceva ce nu are neica toata lumea.
Are in casa un ditamai robinetu’.
Un robinet magic.
Si cand omu’ e plecat de acasa inchide robinetu’, de nu mai pupa nenea Radu apa calda…
Iti dai seama ce-am ajuns? La mana arabului…

Intr-o dimineata, acum 3 saptamani, am pus in aplicare metoda spalatului “la ibric” invatata de pe timpu’ lu’ omu’ ala rau cu care ziceam bancuri pe la colturi cand eram mic.
Bineinteles ca seara, cand am ajuns acasa, dupa ce am constatat ca sunt singurul pedepsit din bloc, am mers direct la administratie.
Ha! Era acasa porcul…
Mi-a explicat ca asa e facut blocul.
Coloanele “este” de fapt doua… Si “merge” in zig-zag. Asa ca trebuie sa vorbesc cu vecinul, ca sigur a facut el ceva…

Am ciocanit la vecinu’. Nimic.
A doua zi. Nimic.
A treia… nimic.
In a treia zi am aflat ce e cu el.
Omul era plecat in turneu.
Dar nu orice fel de turneu… nuuu…
Era plecat in turneu cu… Gutza, baaa! Bwuhahahaha!
Cica e prieten bun cu el si il insoteste in turnee…

Si uite asa am ajuns sa caut pe net informatii despre turneul cunoscutului gurist, doar ca sa stiu si eu cand vine apa calda!

P.S. Anunt: Caut manelist pentru prietenie. Insotesc si in turnee. Car si boxe. Nu-s arab dar am un tricou cu un semn de pe la ei. Asigur robinet.
(hihihi, sa vezi ce mumu isi ia tanti de deasupra …)

Sa vedeti aici concurs de imprejurari…

Asta iarna nu stiu ce naiba s-a-ntamplat ca fochistu’ s-a-mbatat!
Caldura… nu!
Am facut si eu ce face romanul cand, desi a golit dulapul si nu mai are geci pe care sa le traga pe el, tot ii e frig… Am dat drumul la aragaz!
Si uite-ma pe mine cum incalzesc casa cu 2 ochiuri date la maxim, nene. Fan Minodora, ce mai.
Asta timp de 4-5 ore…
Din cand in cand trageam o fuga pana in bucatarie sa vaza ochiu’ meu daca totul e ok.
Tot ridicand mainile spre tavan, unde se acumula aerul cald, pentru a lua pulsul situatiei, observ ceva pe dulap… Aaaa! Gata! Stiu! Imi amintesc… Nu mai stiu insa de ce dar cu 2-3 saptamani in urma am pus doua borcanele cu muraturi pe dulapul din bucatarie. Unul cu castraveciori si unul combinat – gogosari cu conopida.
Mi s-a facut pofta instantaneu!
Tzup, pe scaun, inhat borcanele, auci! Fierbinti, neica!
Hmmm. Hai ca pofta-i pofta, ce naiba! Decid ca voi consuma, de gust, din fiertura.
Numai ca… surpriza! Foarte bune muraturile! Ce de gust? Ha! Am ras tot borcanu’ cu conopida!
Incredibil de gustoase! Cel putin asa mi se par mie…
Ca sa nu ma fac de ras si sa mananc cacat povestesc aiureli, am facut un experiment ad-hoc.
Muraturi fierbinti vs. muraturi normale.

Verdictul? Il stiti deja… Calde-s mai bune!

Pai, hai sa va zic o cale prin care sa dai in mintea copiilor, in cazul in care unii nu au descoperit si modalitatea asta.

Ma roaga sor’mea zilele trecute sa o ajut cu contul meu la ebay. Dorea sa ii cumpere Biancai, printesei ei, o jucarie interactiva.
Tin sa precizez ca Bianca este un copil foarte inteligent care pune in cur cap un copil de clasa a doua. Din vorbe. Din gesturi. Din ce vreti voi.

Cum spuneam, am ajutat-o sa ii cumpere nebunia aia de jucarie. Este vorba de Furby.
Nenicaaaa… eu am mai vazut Furbys, dar asta acum cativa ani…
Sa vezi ce a evoluat nebunia asta de jucarie!
Inainte doar se gudura la mangaiat, dormea, manca si tzipa ca nebuna.
Acum nu, nene. Acum te asculta, canta, rade, primeste comenzi, se supara, vorbeste cu tine si se joaca cu tine, ba chiar iti recunoaste vocea si iti zice pe nume dupa un timp etc…

Vine coletul – vine si sor’mea sa isi ia in primire aparatul de tortura.

Iti dai seama ca nu au trecut 2 minute de cand a ajuns la ea acasa si ma ia pe mess:

Andra: auzi fra? nu face nimic!
Radu: trebuie sa faca… vezi ce scrie in carte.
Andra: am facut tot ce zicea si nimic…
Radu: da-mi documentul cu instructiunile aici, pe mess

Dupa un timp…:

Radu: intoarce-l cu capul in jos!
Andra: cu capul in jos???
Radu: da So. fa asa. nu pateste nimic
Andra: a inceput sa zica ceva!
Radu: ok. descurca-te mai departe spor.
Andra: ms. si tie

Trece un timp – in care casc si eu ochii la documentul ce-mi prezinta jucaria in detaliu.
De unde aflu ca Furby asta vorbeste pe limba Furbysh !!
Nah ca nici nu apuc sa ma gandesc la consecintele invatarii de catre un copil a unei limbi inexistente si ma ia pe mess, cine crezi? So…

Andra: auzi? ce inseamna DOH-BOH?
Radu: a??
Andra: nu stiu ce inseamna DOH-BOH – DOH-BOH si in timp ce zice asta clipeste si misca ciocul
Radu: aaaaa, zici de furby… naiba stie. vezi ca ai dictionar acolo pe CD

Hai ca a elucidat misterul pana la urma de vreme ce nu m-a mai BUZZ-uit.
Ha? Ce ziceam? ca nu m-a mai BUZZ-uit? Pfff…

Andra: BUZZ!!
Andra: ma ingrijoreaza…
Radu: de ce? are defecte, ceva?
Andra: ii e foame prea des…
Radu:

Valeeeeu! Gata! Am clacat! M-a facut cu nervii!

Ii spun sa isi ia notite despre ce ii e neclar si o scot din ceatza cand ma intorc, ca trebuie sa plec. Prevedeam liniste.

Cireasa de pe tort a venit cand am incercat eu, de data asta, sa ii transmit ceva URGENT pe mess.
Nu raspundea…
BUZZ!
Nimic.
BUZZ!
Nimic…
Hai ca intr-un tarziu imi raspunde. Raspunsul nu-l mai comentez…:

Andra: ok. ramane asa. si scuze ca am intarziat cu raspunsul dar n-am auzit buzul. am boxele inchise ca sa nu-l trezesc pe Furby ca doarme…

WTF!!!

Stiti ce se zice ca daca bagi un ou la microunde explodeaza violent?
Sa credeti!
Dar lucrul asta, cel putin asa credeam, se intampla din cauza tensionarii cojii oului…

Si iata-ma pe mine, Radu gospodinu’ cum, intr-un acces de lene, ma gandesc sa fac un ou ochi la microunde, ca daduse prietena comanda.
Daca n-are coaja nu-i pericol, nu?
Asa am zis si eu.
Am spart oul pe o farfurie pe care am azvarlit-o in cuptor.
Dupa 2 minute oul arata excelent.
Se albise de tot albusul si se facuse o pojghita pe galbenus.
Asa ca am deschis usa de la cuptor, am luat o furculita si am incercat galbenusul sa vad daca e moale sau tare.
Mare greseala cu intepatura galbenusului…
S-a auzit o bubuitura ca de petarda (nu glumesc!!) iar in momentul urmator eram plin, din cap pana in picioare, de resturi de ou! Si eu si jumatate din bucatarie…
Cuptorul arata ca naiba si mare mirare ca nu a patit nimic, cel putin nu vizibil, avand in vedere ca la Brainiac au aratat cum un ou poate disloca usa unui cuptor.
Asadar, NU INCERCATI ASTA ACASA! EU SUNT PROFESIONIST!

P.S. Oare omleta explodeaza??

…dar si schimbari.

Am readus pe blog tema cu care am inceput blogul in 2007…
Simpla. Sa ma reprezinte asa cum ma simt acum.

* * *

Provocari…

Acum 3 saptamani ma plimbam cu papanashul prin centrul vechi si ne holbam prin vitrine.
Ceaiuri, tablouri, haine, carti, lebada, mic mobilier…
Oops! Lebada??
Am vazut o lebada facuta din hartie!

Yay! Fuga acas’ si la tovarasu’ Gugal sa aflam mai multe!
Era vorba de o lebada origami modular, realizata din circa 500 piese!
N-am mai pierdut timpu’ si ne-am apucat, fiecare pentru el, sa facem cate una…
12 ore am indoit la triunghiurile alea de hartie.
In final… asta i-a iesit papanashului…

… si asta mi-a iesit mie…

Dar au iesit mici
Fiecare din cele 500 de piese este facuta din a 8-a parte dintr-un A4 – in cazul meu – si a 16-a parte dintr-un A4 – in cazul papanasului.
Noi am vrut sa iasa ceva mai mare…
Asa ca ne-am propus sa bagam un weekend arest la domiciliu si sa facem un lebadoi din… coli A4!
Zis si facut.
Mers Cora cumparat 2 topuri de hartie A4, suc, tigari, ciocolata etc si mers acas’ cu lebadoiu-n minte.

Am indoit la hartie de mi s-a acrit.
Dar totul pentru o cauza nobila: zambetul papanashului.
A fost chiar fain sa indoim la hartie 10 ore ca dementii.
In final a iesit un lebadoi de care sunt mandru.
El troneaza in prezent pe dulapul papanashului, alaturi de lebadutza.

Cam asta a iesit… un lebadoi IMEEEEENS!

CLICK AICI PENTRU LEBADOI
(Fotografiile sunt in ordine inversa, ca sa nu va plictisiti )

Dar adevarata provocare abia acum urmeaza…
Ne-am pus in cap sa facem un lebadoi din coli A3…

* * *

…si promovari…

Nenea IRI si-a facut, in sfarsit blog.
Puteti sa-l cititi la adresa irinelrad.eu

Ce am facut doua luni?
Am batut tara in lungime si in latime. Ca in grosime n-am mai apucat…

Ce am vazut prin rromania?
Un cacat. Doi cacati. Mai multi. De fapt, numai cacat si cacati.
Poate ca de aceea m-am scarbit si mai tare de tara asta. De la atata cacat.

Dar despre putori vom vorbi in episodul viitor.
Acum vreau sa fiu bun si cuminte.

* * *

Ca asa sunau majoritatea SMS-urilor primite de Craciun si Anul Nou… “mai buni, mai darnici…” spanak.
Imi cer scuze pe aceasta cale celor pe care i-am obisnuit de-a lungul timpului cu SMS-uri.
Anul asta nu am mai vrut sa dau.
Asa ca le zic aici: La Multi Ani !

* * *

Am petrecut cel mai frumos Revelion.
Cel mai… pufos.
Cel mai… ce sa mai… cel mai tare Revelion EVER !

Dar sa va zic cum as vrea eu sa petrec pentru a fi cu adevarat cel mai frumos Revelion…
Pentru ca, credeti-ma, am petrecut in toate stilurile posibile de-a lungu’ scurtei mele vieti… Vreau altceva…

Mi-as dori…
… sa fiu cu ingerasul meu…
… sa ne vedem cu cativa prieteni si sa mergem intr-una din pietele deja consacrate ca gazduind petreceri de Rev in aer liber…
… sa ne sarutam si sa il injuram pe primar ca n-a bagat caldura-n piata…
… sa ne holbam la focul de artificii, dedicandu-ne unul altuia cate o mie de stelute colorate ivite din artificiile primarului…
… sa il laudam pe primar…
… sa bem sampanie in pahare de plastic…
… sa respectam mediul inconjurator si sa bagam paharelele la loc in rucsaci iar sticla s-o tinem in mana pret de un kilometru, pana dam de un cos de gunoi…
… sa-l injuram iar pe primar ca n-a pus cosuri in oras…
… sa ne despartim cu pupaturi de prieteni si s-o luam din loc spre casuta…
… sa nu mergem cu masina, ci cu Metroul si/sau RATB-ul, pentru senzatii tari…
… de vodca…
… sa asteptam Metroul sarutandu-ne pana ne iritam buzele…
… sa ne dam, totusi, cu niste strugurel…
… sa il injuram pe primar ca nu circula Metroul mai des…
… sa schimbam mijlocul de transport tinandu-ne de mijloc unul pe celalalt, in timp ce ne gustam strugurelul…
… sa ni se termine strugurelul si sa decidem ca mergem pe jos pana acasa…
… sa il injuram pe primar ca nu merge RATB-ul mai des…
… sa cautam in miezul Anului Nou un chiosc deschis ca sa ne cumparam suc…
… desi e inchis si la politie…
… sa il laudam pe patronul injurat de angajatii chioscului deschis…
… sa ne cumparam suc si sa pornim veseli spre casa…
… pe jos…
… inca injurand primarul pentru RATB…
… sa ajungem acasa si in timp ce unul aranjeaza una-alta prin apartament, celalalt sa se plimbe cu sticla de suc dupa el…
… sa ne sarutam din nou…
… sa ne sarutam din nou…
… sa ne sarutam din nou…
… sa ne schimbam in pijamalute…
… eu in ce apuc…
… ea in pijamaluta roz…
… sa ii remarc nasturasii roz-transparenti si sa imi doresc sa-i pap…
… sa ne aruncam in imensitatea aia de pat si sa deschidem laptopul…
… sa copiem infrigurati un film de pe stick in timp ce ne sarutam…
… eu cu ochii la nasturasii roz…
… ea cu croseu pregatit in caz ca ma apuc sa-i rontai…
… si cu ochii maaaari…
… sa ne bagam sub plapiumioara…
… rectificam…
… sa ne bagam sub plapumoi…
… si sa dam play la film…
… sa ne amuzam copios de actiunea filmului in timp ce ne strangem in brate si ne mangaiem…
… si ne sarutam…
… sa moara bateria de la laptop si sa radem ca cretinii…
… sa il injuram pe nenea ASUS…
… sa profitam de pauza ca sa papam ceva…
… ce a mai ramas din strugurel…
… sa reluam filmul stand sub plapumioara plapumoi…
… sa ne incingem si sa nu stim de ce…
… filmul nu e porcos, e o comedie…
… sa ne incingem din ce in ce mai tare…
… sa ne dam seama ca plapumoiul are eticheta de RADET…
… sa comentam la sfarsitul filmului…
… sa ma uit la zambetul ei in timp ce isi aduce aminte faze haioase…
… sa ii sarut zambetul si…
… sa ne bagam la somnic…
… sa se uite la mine cu ochii ei mari si zambitori si sa ma intrebe daca ii spun o poveste…
… si sa incep…
… “a fost odata ca niciodata…
… [...] gainusa balausa, cocosel frumusel si tu, vitica baltata, raspundeti fetei indata…
… bucurosi de oaspeti, bucurosi de oaspeti! [...]“…
… iar ingerasul meu sa ma priveasca…
… curioasa de cum se va sfarsi povestea…
… “[...] si-am incalecat pe-o sea si v-am spus poveaste-asa”…
… sa ne sarutam din nou…
… sa ii mananc iar nasturasii din priviri in timp ce ea ma priveste cu ochii mari…
… sa ne cocolosim unul in bratele celuilalt si sa adormim…
… sa visam…
… sa sforaim…
… sa ne privim dimineata ciufuliti…
… sa ne dezvelim de plapumoiul care ne-a facut sa transpiram…
… sa ne luam in brate si sa sarim pe salteaua moale…
… si sa ne sarutam…
… sa mancam micul dejun si sa ragaim pe ascuns icrele mancate aseara…
… cu ceapa multa…
… sa zambim…
… sa ne iubim…

Cam asta ar fi Revelionul PERFECT pentru mine. Conditia esentiala ar fi sa nu uit acasa pungile de popcorn pentru microunde…

* * *

Pentru ca m-am lungit cam mult si pentru ca tasta “punct” nu mai merge bine, o sa va zic maine care a fost cel mai oribil Revelion petrecut de mine.
Pana atunci va pup.
Sau va sarut (depinde cine citeste).