din lesa

Asociatia Nationala a Mancatorilor de Muci din Rromania

COMUNICAT

In data de 16 mai 2007 s-a hotarat infiintarea de catre doi bloggeri a unei Asociatii la nivel national care sa apere drepturile tuturor mancatorilor de muci din Rromania.

Asociatia Nationala a Mancatorilor de Muci din Rromania ( A.N.M.M.R.) va avea la conducere un Comitet Coordonator format din membri fondatori si un Comitet Executiv format din voluntari, membri ai Asociatiei.

Orice cetatean roman cu varsta peste 1 an poate deveni membru al Asociatiei. Tot ceea ce trebuie sa faca este sa dea o declaratie pe proprie raspundere din care sa reiasa ca a mancat muci cand era mic.

Membri vor fi impartiti in trei Aripi ale Asociatiei.

Aripa Moale – in care vor activa cei ce mancau muci moi, mulabili pe dantura, manevrabili cu ajutorul limbii si Aripa Tare – in care se vor regasi acei membri care despicau mucii intariti cu dintii si cei care ii refoloseau dupa aplicarea procedeului “bilutza” intre degete.

Am spus trei categorii si am prezentat doua pana acum.

Ei bine, a treia Aripa a Asociatiei se va numi Aripa Tanara (in domeniu n.a.).

Astfel, vom da posibilitatea si celor ce nu au mancat muci cand erau mici sa intre in organizatia noastra. Cum? Simplu. Departamentul Resurse Umane din cadrul Comisiei de Selectare a Mucilor (C.S.M.) va organiza la intervale regulate de timp sedinte in cadrul carora noii membri care nu au avut acest tabiet in copilarie vor avea ocazia sa manance muci – proba la alegere.

De retinut ca cei care nu detin muci in ziua sedintei nu trebuie sa dispere. Cu cateva ore inaintea sedintelor se vor colecta donatiile de la membri existenti, astfel incat toata lumea sa aiba sanse egale.

Mucii colectati vor fi de asemenea impartiti pe categorii: muci verzi, proaspeti (care nu se dezlipesc de pe deget decat cu ajutorul limbii sau a dintilor), muci negri, tari (muci acumulati peste noapte sau de catre cei ce lucreaza in medii poluate) si muci lichizi, incolori, care curg si se intind garantat (donati de catre cei mai tineri membri ai asociatiei, copii).

Pentru ca A.N.M.M.R. este abia la inceput, asteptam orice sugestii care ne-ar putea fi de folos sa punem pe picioare organizarea si functionarea organizatiei fara sa dam cu mucii-n fasole.

17.05.2007
Comitet Coordonator
Onix & raducu

Later Edit

La propunerea prim-mancatoarei de muci, Onix, am onoarea, ca prim-tencuitor cu muci a danturii sa va prezint propunerile agendei primului Congres Extraordinar al A.N.M.M.R. Dezbaterile se vor axa pe:

1. Mucul in societate si de ce omul modern isi reprima in public un gest firesc de a se scobi in nas, a cauta liliacul din pestera, a-l scoate afara a se uita la el si apoi vede el ce face cu mucul. De ce sa reprimam aceste gesturi primordiale ??
2. Impactul aditivilor alimentari asupra mucilor.
3. Trasul nasului pentru a inghiti mucii pe partea cealalta (adica prin locul de comunicare dintre gura si nas). Este oare acesta un avort ??
4. Apararea dreptului de exprimare al mucilor si discriminarile la care e supus mucul zilnic.

ANMMR - muci

Murdar de glont la nas

Am gasit informatii conform carora traficul de arme e mai profitabil decat traficul de droguri.
Avand in vedere ca majoritatea traficantilor sunt si consumatori, astept cu interes trecerea traficantilor de droguri catre traficul cu arme.
Abia astept sa-i vad cum trag pe nas cate un glont…

Aberatia zilei

Ma intreb daca animalele din china au ochii oblici…

Căcatul tineretului

“Oamenii zâmbesc atunci când sunt fericiţi. Oamenii zâmbesc pentru ei. Eu… Eu zâmbesc pentru oameni…”
© Radu, “ganduri”

* * *

Blogul ăsta nu are milioarde de cititori. Însă aceia care ne citesc sunt inteligenţi.
Personal, prefer calitatea în locul cantităţii.
Cititorii inteligenţi şi-au dat seama că bubulix nu scrie despre rromânia.
Nici nu contează despre ce ţară scrie.
Contează numai că nu este rromânia.
Într-un post anterior bubulix s-a uitat în jurul lui. Şi a scris.
Chiar mă întrebam ce o să iasă dacă mă uit şi eu în jurul meu. Şi scriu.

* * *

Astăzi o să scriu despre ceea ce văd în jurul meu. O să scriu despre căcat.
Căcatul pe care o să-l admirăm şi o să-l analizăm astăzi nu se numeşte rromania, cum mulţi s-ar fi aşteptat. Dar să vedem imaginile. Andreea, ai legătura:

ca

De ce “imaginile”, când e doar una?
Eheeeei, asta e treabă rromanească, aţi şi uitat?
Dar să le luam pe rând.

Oricât ar vrea cineva să mă convingă că acest căcat este de câine sau de orice alt animal, ţin să îi reamintesc că am experienţă de 10 ani şi mai bine în căcatul în gradină sau pe câmpul de la ţară. Este clar de om.

Ce fel de om? Nu ştiu. rămân la părerea că este vorba de Omul Invizibil, având in vedere că aceasta fotografie este facută de mine, pe şest, la 20 de paşi (număraţi) de alţi trei căcaţi. Aceştia din urmă purtând uniforme slinoase si staţii de emisie-receptie de jucarie şi se prefac că păzesc podul din Parcul Tineretului.
Oare de ce îl păzesc? Să nu se depună praf pe el? Să nu intre raţele alea sălbatice sub pod? Oare dau afară muştele de pe pod? Sau îşi păzesc ochii când se uită ca nişte idioţi după curul femeilor de 14 ani ce trec pe acolo?
Nu ştiu. Dar ştiu sigur că nu văd un om care se cacă la 20 de paşi de ei.

Am făcut fotografia, după cum spuneam, pe şest. Căci in stânga (nu se văd in poză), erau doi căcaţi d-ăia în uniformă care beleau ochii la mine. În afara lor, mai era unul care arunca câte un ochi în jur în timp ce mânca roşii cu brânza şi, cu siguranta, cu căcat. Ăsta ultimu’ se vede pe fundal, sus, lângă chioşcul în care doarme noaptea.

Tot zilele trecute, şeful de la Administraţia Lacurilor şi Parcurilor Bucureşti (deci şi şef peste căcaţii din parcuri) ne vorbea cu entuziasm la televizor despre cum o să facă el în parcuri ceasuri suflate cu aur.
Ce, mă’?
Ceasuri.
Ce fel de ceasuri, mă’?
Suflate.
Cu ce, mă’?
Cu aur.
Nu, mă’ ţăranule, am întrebat “cu ce”.
Cu aur.
Nu cu aur, şefule de căcat. Întrebam “cu ce”.
Cu ce bani?
Aaa. Cu banii mei? Pai, şefule, cu banii mei mai bine asigură-te matale că nu duc treaba asta pe talpă pân’ acasă. Aplică matale nişte sancţiuni adevărate, nu de prostit lumea la TV. Amendează tot. De la căcaţii care pun manele la staţiile emisie-recepţie (ca să auda si Vasile, că e în fund; în fundul aleii, singur în post) până la animalele tupeiste care se cacă-n drum.
Ei, nenea şefule, cu banii ăia poţi sa faci şi caca de aur dacă vrei. Înţelegi unde bat? Înţelegi un căcat…

* * *

Din lesă:
Că tot a venit vorba… Mă întreb… Oare căcatul Omului Invizibil este… invizibil?

Câteva din lesă…

Este motto-ul ce mă caracterizează şi care mă face să merg înainte:

ALL GIVE SOME. SOME GIVE ALL…

* * *

Pentru că cineva mă tot întreba cum o văd şi pentru că nu s-au inventat cuvintele pentru a o descrie, îmi exprim aici dorinţa mea în legatură cu acest aspect…:

Aş vrea… măcar o dată, să te vezi prin ochii mei…

* * *

Cea mai bună prietenă a mea, cu care vorbesc foarte des pe messenger şi mai puţin face-to-face, foloseşte des cuvantul abracadabrant.

Cred că ar fi cazul ca cei din Academia Română – dacă tot au introdus cuvintele p**ă, p***ă şi g****ă în Dicţionarul explicativ al limbii române – să facă demersurile pentru introducerea în DEX a cuvântului… hocuspocusantworried

* * *

Acum pe bune… Voi vă daţi seama cât de plictisitor a fost primul Muzeu de Istorie din lume?

* * *

Visez un zbor albastru…
Visez miresme nestiute…
Visez o pala de vant…
Visez gustul fericirii…
Visez in soapta…
Visez…

© Radu, “proezii” (republicat)