Sep 13 2009
Microfonu’ din cabină
Ne-am hotărât să luăm o pauză de role.
Asta din cauza unor mici leziuni în zona gleznelor provocate de strânsoarea rolelor.
Si a unor mari umflaturi în aceeaşi zonă 
.
Aşa că ieri seară am bătut centrul vechi al Bucureştilor.
Am admirat o sumedenie de clădiri vechi şi am intrat şi în biserica Sf. Ilie Gorgani.
Din păcate am dat buzna în biserică la ora 19:25, în condiţiile în care la 19:30 se închideau porţile.
Era foarte întuneric înăuntru şi n-am văzut mare lucru.
De aceea mi-am promis ca data viitoare să merg ceva mai devreme.
La fel şi cu biserica Domniţa Bălaşa.
Am ajuns prea târziu.
Data viitoare…
Dar despre role, despre noi şi despre haimana prin Bucureşti într-un articol viitor…
După încă 2 ore de bătut Bucureştiul la pas, am plecat acasă cu autobuzul.
Voi aţi văzut că autobuzele astea noi au în dotare, în cabina şoferului, un microfon?
Cam ca la autocarele turistice…
Chiar mă întrebam la ce dracu’ foloseşte microfonu’ ăla.
Să facă şoferii karaoke?
Ei bine, nu!
După ce vă povestesc faza la care am fost martor, voi face o petiţie online prin care să cer conducerii R.A.T.B. să-i acorde lu’ nenea şoferul din poveste o primă.
Grasă.
M-am urcat in autobuzul 381 la Budapesta.
Am scanat repede, cum fac de obicei, după ciorditori, curve, oameni ai străzii şi şmecheri-proşti-de-Bucureşti-care-vorbesc-tare.
Ciorditori care să încerce să-mi fure fisa de 50 bani din buzunar – nu erau.
Oameni ai străzii care să pută de se crapă geamurile – nu erau.
Curve care sunt de fapt inofensive – nu erau.
Şmecheri-proşti-de-Bucureşti-care-vorbesc-tare – nu erau.
Dar am descoperit o specie nouă de călător.
Ţiganul-împuţit-cu-telefon-de-ultima-generaţie.
Înainte ca unii să-mi sară în cap, mergeţi, vă rog, aici. Mulţumesc.
Să revenim la împuţit.
Stătea în picioare ascultând muzică în căştile lui împuţite.
Bineînţeles, manele împuţite.
Se auzea clar din căşti.
Şi mai dădea şi din cap ca rokerii, de parcă asculta hip-hop!
La un moment dat, ţiganu’ a simţit nevoia să ne polueze fonic cu rahatul ce-l asculta el.
Aşa că a dat muzica pe spicăr.
“Tu esti iubirea meaaaaaaaaaaaaa, orice s-ar intamplaaaaaaaaaaaaaa” (manelele n-au diacritice).
Nu ştiu ce mizda pa-sii de telefon avea ăla, că se auzea ca la laptopu’ meu!
Măi nene. Nimeni, dar nimeni, nu a îndrăznit să-i zică împuţitului ceva.
Şi uite aşa, preţ de o staţie, am ascultat manele moca, incluse în preţul biletului R.A.T.B.
Opreşte maşina.
Se deschid uşile.
Coboară lume.
Urcă lume.
Uşile nu se închid!
Cam 30 de secunde nu s-a întâmplat nimic.
După care, se aude în boxele autobuzului:
“Opreşte muzica!“, pe un ton mai sever decât al sergentului din armată!
Era… şoferul!
Ţiganul împuţit a reacţionat imediat în stilul caracteristic anti-social:
“Ce vrei, bă’?!”
La care un alt ţigan care era în autobuz, dar ceva mai încolo, i-a repetat:
“Opreste muzica!”
Acesta din urmă era un ţigan bun. (Sunt o grămadă de ţigani civilizaţi şi cu bun-simţ. Pe aceia îi respect.)
Deşi se vedea clar că nu i-a convenit faptul că cineva a avut tupeul să îi zică să oprească muzica, a oprit-o imediat.
Abia după aceea s-au închis uşile şi autobuzul şi-a continuat drumul…
Aha! Deci la asta foloseşte microfonu’ ăla!
Civilizează călatorii!
Acum stau şi mă gândesc la câteva situaţii similare trăite de-a lungul timpului.
Şi mă întreb de ce şoferii n-au reacţionat la fel…
Dar răspunsul l-am găsit, pentru câteva din acele situaţii, datorită manelelor date la maxim în cabina şoferului.
În cazurile acelea, pur şi simplu, tocmai şoferul era ţiganul împuţit…!
Ca să ştiţi pe cine felicitaţi pentru această lecţie de conduită civică, iată datele:
Linie autobuz: 381
Număr înmatriculare: B-52-RWY
Serie autobuz: 4164
Ora: 22:59
Data: 11.09.2009
Şi ca să rămânem în subiect, astăzi vizionăm:
LUAŢI ATITUDINE !
Ultimele comentarii