Oct 13 2010

Cu greierii varza

Aseara am salvat un greieraa de la o moarte sigura.
Se facea ca se plimba printr-o padure de picioare, in vagonul unui metrou.
N-am apucat sa-l fotografiez… o sa vedeti si de ce.

Dupa ce m-am aplecat si am alergat fiara prin juma’ de vagon, de se uita lumea la mine ca la greieri, l-am cules chiar de pe incaltamintea unui mall-man ce se pregatea sa isi steargă “murdaria” de pe Adidasul lui marca Nike, in forma de Puma.

Boul nu vedea ca murdaria e un greier, pentru ca era un soare atat de puternic in metrou incat isi tinea pe ochi ochelarii de plastic D&G, curbati ca cei Police si cu rama argintie ca Armani.

Ma rog… sa trecem peste acest detaliu.
Important e ca am recuperat greierasul inainte ca flegma ce viza “pata” sa aterizeze pe maneca taranului.

Ok, de luat – l-am luat. Dar ce dracu’ fac cu el acu’?

Am vrut sa-l bag in pachetul de tigari, dar era plin.
Asa ca l-am bagat in… buzunarul lateral al gecii, prevazut cu fermoar, special conceput pentru situatiile in care gasesti greieri rataciti prin metrou.

Am ajuns la munca, am intrat la directiune – unde am avut o discutie de cca 30 de minute – am mai frecat-o prin 2-3 birouri, apoi am aterizat in culcusul meu de 150 metri patrati, denumit in continuare birou.

Am scos o tigara (a sasea de cand am intrat in firma) si, pufaind ca Dacia lu’ tataie, am iesit pe culoar.
Pai da, ca la noi nu se fumeaza in birou.
Nu in timpul programului…

Bai ! sa-m-etuf ← !
Mi-am dat seama ca… aveam un greiere in buzunar!
Bine zis… aveam!
Caut ca disperatu’ inclusiv in buzunarele pantalonilor (de tampit, iti dai seama).
Nici urma de greieras!
L-am omorat!
L-am storcit!
Am scos de atat de multe ori bricheta din buzunarul cu pricina, incat eram sigur ca e sus la Doamne-Doamne de mult…

L-am gasit sub birou dupa mai bine de 10 minute de cautari.
Asholu’ dracului, facea pe mortul…
Nefiind 1 aprilie l-am crezut.
Si l-am luat incet, l-am pus pe pervaz si ma pregateam sa dau o cautare rapida pe YouTube dupa un bocet, ceva.
Am mai aprins si o tigara – ca sa-mi provoc cateva lacrimi cu fumul…

Cand colo, tzuupp!!!
Si dus a fost…
Chiar in momentul in care ma pregateam sa-i fac o poza… sad

Important e ca l-am salvat.
Ca traieste.
Important este ca e in mediul lui.
Ca ma va pomeni toata viata lui scurta.
Si ca eu o s-o pomenesc pe ma-sa atunci cand voi dori sa dorm, dar voi auzi greierii in miez de noapte…

By raducu • aventuri in rromania, de ale mele, republicate, tarani • 5 • Tags: , , ,