Mov-ul interzis! Si cine e Aiti?

N-am mai scris despre Rromania, desi am subiecte garla.
Voi scrie despre rromania in functie de ce dracu’ mi se intampla prin UK.
Ah, am uitat sa va spun. M-am mutat in UK…

Noah si iata-ma la aeroport.
Mama cu ochii in lacrimi ca plec, sor’mea la fel, papanashul era plans inca de acasa…
Te iubesc“-uri la greu de la oameni pe care nu ii auzisem pana atunci spunandu-mi asta…
Stiu. E greu. E urat. Despartirile sunt dureroase…

Dar iata-ma la Security check, pe aeroportul Baneasa.
O aerogara care valoreaza doi cacati de caine. Dar care se vrea in Schengen.
Stam ca vitele la o coada infernala, intr-un aeroport mai mic pana si decat cea mai de cacat gara (auto) din Brasov…
Pupaceli, imbranceli, lacrimi.
Trec si de locul in care merg singur, lasand insotitorii in urma.
Ajung la nenea vames sau politist sau securist, ce dracu’ era, arat pasaportu’, imi stampileaza biletu’ si ma trezesc in fata Filtrului de Securitate.

- Buna ziua, zic.
- Buna ziua. Aveti laptop cu dvs.?
- Da, am.
- Scoate-l (nu ma mai respecta acum, eram fra-su, ce mortii lui de politist) si aseaza-l pe banda.
Scot laptoapa… o asez pe banda…
- Si descalta-te, zice maimuta vames/pulitist, ce ma-sa o fi fost.
Imi venea sa ii arat una de-a lui Doroftei, pe sub barbie.
- Si pune bocancii pe banda!

I-am scos si i-am pus, ce dracu’ sa fac. Da’ tot Doroftei imi juca prin minte…
Hai c-am trecut de poarta stelara. N-a bipait, ca la Carrefour.
Eram fara curea, fara ceas, descult (in mizeria aia de aeroport), si cu lucrurile vraiste, impartite in 4 (!) tavi d-alea de plastic! In 4!!
Ca nenea care scana tot scormonea dupa lucruri p-acolo si imi tot scotea treburi din rucsac.
Ba un USB stick, ba iepurashul de plush de la papanash, ba acumulatorii pe care-i luasem cu mine pentru camera foto… ba… una-alta. 4 tavi!
Pana la urma zice:

- Ce avem noi aici…?
- Huh?
- Ce e asta? E mov!
- Asa, si? E interzis mov-ul in avion? zic, fara sa ma gandesc ca nenea are, de fapt, neuronii-n concediu.
- Vad aici ceva ciudat. E mov. Scoate tot din partea din fata a rucsacului…
Ma conformez, caci cu idiotii nu e de glumit, scot tot ce aveam in buzunarul din fata al rucsacului si zic:
- OK. Am scos. Unde e mov-ul?
- In pix!!!
- In ce??
- In… pix!!
- Am inteles, se presupune ca mov = trebi ilegale, huh?
- Cam asa ceva…

Scot “pixul”, care era de fapt un pix cu USB stick incorporat, cadou de la papanash, i-l arat, il scaneaza, dupa care ma intreaba ce e…

- Cum, ce e?, zic.
- Ce este? Nu e nimic ilegal, dar asa imi arata pe scanner, zice.
- Este un pix cu stick.
- Aaaa, (in acest timp neuronii lui se intorceau din pauza de masa si bagau la sinapse), pix cu stiiick!
- Iham. Stiti, (si eu idiot, vorbeam respectuos cu maimuta care ma lua la per-tu…winking, lucrez in IT… d-aia ma toate cblurile si stick-urile si hardurile astea cu mine…
- In ce?
- In IT…
- Aaa.
Dar dupa o scurta pauza, in care probabil ca nu a gasit raspunsul corect, intreaba:
- Cine e Aiti?

Mi-am bagat si mi-am scos din ma-sa in gandul meu, i-am explicat ca Aiti este un nene caruia ii plac calculatoarele si gata.
N-am mai rezistat. Am apucat vrafu’ de laditze cu lucrurile scoase din rucsac si am plecat la o masuta, departe, sa imi reasez lucrurile… Poate era contagios, dracu’. Asa ca am ales cea mai indepartata masa cu putinta.

Acum sunt ok. Vamesii/pulitistii romani dorm. Dormi si tu. Stai linistit. EI vegheaza…

Cam asta am trait eu printre vamesii/pulitistii romani.
Ceea ce va doresc si voua!